MULATRU, -Ă, mulatri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană născută dintr-un bărbat alb și o negresă sau dintr-o femeie albă și un negru. 2. Adj. Care ține de mulatri (1), privitor la mulatri. – Din fr. mulâtre.

mulatru, ~ă smf [At: IST. AM. 75^v/7 / Pl: ~ri, ~re / E: fr mulâtre] Persoană născută dintr-un negru și o femeie albă sau dintr-o negresă și un bărbat alb Si: (înv) mulat Vz metis.

MULATRU, -Ă, mulatri, -e, s. m. și f. Persoană născută dintr-un bărbat alb și o negresă sau dintr-o femeie albă și un negru. – Din fr. mulâtre.

MULATRU, -Ă, mulatri, -e, s. m. și f. Persoană născută dintr-un bărbat alb și o negresă sau dintr-un negru și o femeie albă. Avea părul des și creț; tip de mulatru. BART, S. M. 27.

MULATRU, -Ă s.m. și f. Născut dintr-un bărbat alb și o femeie neagră sau dintr-un bărbat negru și o femeie albă. [< fr. mulâtre, cf. sp. mulato < mulo – catîr].

MULATRU, -Ă s. m. f. individ născut dintr-un părinte de rasă albă și unul de rasă neagră. (< fr. mulâtre)

MULATRU ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană născută dintr-un bărbat alb și o negresă sau invers. /<fr. mulâtre

mulatru m. născut dintr’o negresă și un bărbat alb sau vice-versa.

*mulátru, -ă s. și adj. (fr. mulâtre, d. sp. mulato [care vine d. mulo, lat. mûlus, catîr]). Corcit, născut dintr’un alb și o neagră saŭ dintr’un negru și o albă. V. metis.

mulatru (desp. -la-tru) adj. m., s. m., pl. mulatri; adj. f., s. f. mulatră, pl. mulatre

!mulatru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. mulatri; adj. f., s. f. mulatră, pl. mulatre

mulatru s. m. (sil. -tru), art. mulatrul; pl. mulatri, art. mulatrii

mulatru, mulatri s. m. (deț.) țigan, rrom.

MULATRU, -Ă s. m. și f. Persoană născută dintr-un negru și o femeie albă sau dintr-o negresă și un bărbat alb; (învechit) mulat. V. m e t i s (2). Acolo se află. . . și mulatri. IST. AM. 75^v/7, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, ALEXI, W. Avea pârul des și creț: tip de mulatru. BART, S. M. 27. ◊ (Adjectival) Populația mulatră. V. ROM. aprilie 1954, 67. – Pl,: mulatri, -e. – Din fr. mulâtre.