MULTIȘOR, -OARĂ, multișori, -oare, adj., adv. (Fam.) Diminutiv al lui mult; (care este) destul de mult, cam mult; multicel. ◊ De multișor = a) loc. adj. care datează, există de mult timp; vechi; b) loc. adv. de o vreme destul de îndelungată. – Mult + suf. -ișor.

multișor, ~oară [At: ȘINCAI, HR. II, 150/15 / V: (reg) ~lțâș~ av / Pl: ~i, ~oare / E: mult + -ișor] 1-28 a, av (Șhp) Multicel (1-28). 29 a (Îla) De ~ Care datează, există de cam mult timp Si: vechi. 30 av (Îlav) De ~ De o vreme destul de îndelungată.

MULTIȘOR, -OARĂ, multișori, -oare, adj., adv. Diminutiv al lui mult; destul de mult, cam mult; multicel. ◊ De multișor = a) care datează, există de mult timp; vechi; b) de o vreme destul de îndelungată. – Mult + suf. -ișor.

MULTIȘOR, -OARĂ, multișori, -oare, adj. Diminutiv al lui mult; destul de mult, cam mult; multicel. Luasem, bag seamă, mai multișoară apă decît vin avurăm în urciorașul acesta. RETEGANUL, P. III 10. ◊ (Adverbial) E cam multișor de atunci. ◊ Loc. adv. De multișor = de multă vreme. De multișor a înserat, Dar noi am întîrziat. PĂSCULESCU, L. P. 34. ◊ Expr. A fi cam de multișor = a fi vechi, a fi de mai multă vreme. Mai pe dos om n-am văzut de cînd sînt, și, slavă domnului! sînt de multișor. ALECSANDRI, T. 992.

*multișór, -oáră adj. (d. mult). Fam. Cam mult, multicel. Adv. A lipsit multișor, a plecat de multișor. Pl. mulțișorĭ (d. mulțĭ), multișoare. Îs cam mulțișorĭ afară (est), e cam ger.

multișor (fam.) adj. m., pl. multișori; f. multișoară, pl. multișoare

multișor (fam.) adj. m., pl. multișori; f. multișoară, pl. multișoare

multișor adj. m., pl. multișori; f. sg. multișoară, pl. multișoare

multișor, pl. multișori (nu: mulțișori)

MULTIȘOR adj., adv. multicel. (Nu l-am văzut cam de ~.)

MULTIȘOR adj., adv. multicel. (Nu l-am văzut cam de ~.)

MULTIȘOR, -OARĂ adj., adv. Diminutiv al lui m u l t; cam mult, destul de mult, (aflat) în cantitate sau în număr destul de mare; multicel. 1. Adj. Cf. m u l t (1). Luasem. . . mai multișoară apă decît vin. RETEGANUL, P. III, 10. Vaca dă lapti multișor. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ◊ De multișor = care datează, există de (destul de) mult timp; vechi. Minciuna stă cu regele la masă. . . Doar asta-i cam de multișor poveste. VLAHUȚĂ, O. A. I, 36. ◊ (Substantivat) Au perdut din oastea împărătească 3 172 carii s-au tăiat, mai multișori s-au rănit. ȘINCAI, HR. III, 160/8. .2 Adv. Cf. m u l t (2). Zăbăvind craiul mai multișor în Bohemia. . . nu s-au putut înturna la Buda. ȘINCAI, HR. II, 150/15. Da m-oi ruga multișor. MARIAN, Î. 321, cf. DOINE, 23. Ină mîndruț rareori, înt-o dzî de noauă ori; De ț-a părea multîșor, Ină cînd a răsări Și-i mere cînd-a sfințî. ȚIPLEA, P. P. 54. ◊ De multișor = de o vreme destul de îndelungată. Mai pe dos om n-am văzut de cînd sînt, și slavă domnului ! sînt de multișor. ALECSANDRI, T. 992. Nu te-ai arătat mata la noi de multișor. SADOVEANU, O. IX, 439. De multișor a-nserat. MARIAN, S. R. I, 25. A veni și el îndată, că s-au dus cam de multișor. SBIERA, P. 268. Iapa lui Ciprian era legată mai de multișor de un pociumb. CATANĂ, P. B. III, 38, cf. PĂSCULESCU, L. P. 34. – Pl.: multișori, -oare. – Și (regional) mulțîșor adv. – Mult + suf. -ișor.