munificență sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~icie~ / Pl: ~țe / E: fr munificence, it munificenza] (Asr) Generozitate.

MUNIFICENȚĂ, munificențe, s. f. (Franțuzism rar) Dărnicie, generozitate. Trăia din munificența celor ce petreceau cu prostia lui. GHICA, S. 326.

MUNIFICENȚĂ s.f. (Rar) Dărnicie, generozitate. [Cf. fr. munificence, lat. munificentia < munus – dar, facere – a face].

MUNIFICENȚĂ s. f. generozitate; larghețe. (< fr. munificience, it. munificenza)

munificență f. mare dărnicie.

munificénță f., pl. e (lat. munificentia). Dărnicie, liberalitate.

munificiență sf vz munificență

munificență (livr.) s. f., g.-d. art. munificenței; pl. munificențe

munificență (livr.) s. f., g.-d. art. munificenței; pl. munificențe

munificență s. f., g.-d. art. munificenței; pl. munificențe

munificență, -țe.

MUNIFICENȚĂ s. v. culanță, dărnicie, generozitate, mărinimie.

munificență s. v. CULANȚĂ. DĂRNICIE. GENEROZITATE. MĂRINIMIE.

MUNIFICENȚĂ s. f. (Astăzi rar) Generozitate, mărinimie (2). Cf. NEGULICI. Frații mei au viața de la munificiența domniei-tale. LĂZĂRESCU, S. 34/10. Trăia din munificența celor ce petreceau cu prostia lui. GHICA, S. 326. Au știut. . . să capăte încrederea, munificența și amiciția lui Ioan Zapolea. CALENDAR (1861), 110/12, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, BARCIANU. Tipografia belgrădeană. . . fu reorganizată de un meșter muntean, din munificența regală a lui Brîncoveanu. IORGA, L. II, 57. Templele erau numai una din formele munificenții publice și a ipocriziei universale. LOVINESCU, C. IV, 54. – Și: (învechit) munificiență s. f. – Din fr. munficence, it. munficenza.