9 definiții pentru muntișor
Explicative DEX
MUNTIȘOR, muntișori, s. m. (Rar) Munticel. – Munte + suf. -ișor.
MUNTIȘOR, muntișori, s. m. (Rar) Munticel. – Munte + suf. -ișor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
muntișor sm [At: GORJAN, H. I, 63/30 / Pl: ~i / E: munte + -ișor] 1-6 (Șhp) Munte (1, 8-9) (mai mic) Si: munticel (1-6), (rar) muntuleț (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUNTIȘOR, muntișori și munțișori, s. m. Munticel. Dornele-s numai pîraie, numai munțișori cu brazi, numai țăpșanuri și așezări de sate. SADOVEANU, B. 151. [Piatra] stă între doi ascuțiți munțișori. NEGRUZZI, S. I 196. O bîtcă ce este între patru dealuri, dincolo de muntișorul ăla ce se vede. GORJAN, H. I 63.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
muntișor (rar) s. m., pl. muntișori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
muntișor (rar) s. m., pl. muntișori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
muntișor s. m., pl. muntișori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MUNTIȘOR s. (GEOGR.) munticel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUNTIȘOR s. (GEOGR.) munticel.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MUNTIȘOR s. m. Diminutiv al lui m u n t e (1); munticel, (rar) muntuleț. O baltă, ce este între patru dealuri, dincolo de muntișoru ăla ce se vede. GORJAN, H. I, 63/30. Doi ascuțiți munțișori. NEGRUZZI, S. I, 196. O vale ce se întinde . . . între două șiruri de munțișori umbroși. id. ib. 213. Ca un crater ce arde și-neacâ în văpaie De felurite fețe vecinii munțișori. BOLINTINEANU, O. 204. Dornele-s numai pîraie, numai munțișori cu brazi, numai tăpșanuri și așezări de sate. SADOVEANU, B. 151. Munțișori mărunți. . . împresură Deva. id. O. X, 393. – Pl.: munțișori. – Munte + suf. -ișor.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
muntișor, muntișorisubstantiv masculin
- 1. Munticel. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: munticel
- Dornele-s numai pîraie, numai munțișori cu brazi, numai țăpșanuri și așezări de sate. SADOVEANU, B. 151. DLRLC
- [Piatra] stă între doi ascuțiți munțișori. NEGRUZZI, S. I 196. DLRLC
- O bîtcă ce este între patru dealuri, dincolo de muntișorul ăla ce se vede. GORJAN, H. I 63. DLRLC
-
- comentariu Plural și: munțișori. DLRLC
etimologie:
- Munte + -ișor. DEX '09 DEX '98