MUR², muri, s. m. (Înv.) Zid. – Din lat. murus.

mur¹ [At: MAIOR, IST. 6/6 / Pl: (1) ~i, (2) ~uri / E: (1) lat murus, fr mur, ucr мур] 1 sm (Ltî) Zid, perete. 2 sn (Reg) Temelie la casele din bârne, făcută din pietre suprapuse, fără mortar.

MUR², muri, s. m. (Latinism înv.) Zid. – Din lat. murus.

MUR², muri, s. m. (Latinism învechit) Zid. Memfis, colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stîncă pe stîncă, o cetate de giganți. EMINESCU, O. I 43. Eu, în copilărie, iubeam să mă opresc Pe murii mănăstirei, și-n vale să privesc. ALEXANDRESCU, M. 10.

MUR s.m. (Liv.) Zid. [< lat. murus, cf. fr. mur, it. muro].

MUR² ~i m. înv. Element de construcție executat din piatră, beton etc., care închide sau separă o încăpere; perete. /<lat. murus

mur m. zid (latinism): sub învechitul mur EM.

2) *mur m. (lat. mûrus). Rar. Zid.

mur s. m., pl. muri

mur s. m., pl. muri

mur (arbust, zid) s. m., pl. muri

mur (muri), s. m. – Perete, zid (de apărare). – Mr. mur. Lat. murus (sec. XIX), cultism din epoca romantică. Este cuvînt moștenit în mr.

MUR s. v. dud, zid.

mur s. v. DUD. ZID.

mur, muri, mururi, s.m.n. (reg.) 1. Zid de piatră. 2. Temelia casei, zidul de sub casă. ■ „Soclul caselor tradiționale din Maramureș, alcătuit din bolovani de carieră sau din bolovani de râu” (Dăncuș, 1986: 101). ■ Atestat și în Maram. din dreapta Tisei. – Lat. murus „zid de piatră sau cărămidă, din sistemul de apărare al unui fort sau oraș” (DEX, MDA).

mur, muri, mururi, s.m. – (reg.) Zid de piatră; soclul caselor tradiționale din Maramureș alcătuit din bolovani de carieră sau din bolovani de râu (Dăncuș, 1986: 101). Temelia casei, zidul de sub casă. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (Biserica Albă, Strâmtura, Apșa de Jos). – Lat. murus „zid de piatră sau cărămidă, din sistemul de apărare al unui fort sau oraș” (DEX, MDA).

mur, muri, mururi, s.m. – Zid de piatră; soclul caselor tradiționale din Maramureș alcătuit din bolovani de carieră sau din bolovani de râu (Dăncuș 1986: 101). Temelia casei, zidul de sub casă. – Lat. murus „zid de piatră sau cărămidă, din sistemul de apărare al unui fort sau oraș”.

MUR¹ s. m., s. n. 1. S. m. (Livresc; ieșit din uz) Zid, perete. Văzu. . . trupul lui Langhin spínzurat deasupra murului. MAIOR, IST. 6/6. Supușii lui sînt credincioși și statornici; ei stau spre apărarea lui ca un mur (zid). TEODOROVICI, M. 56/27. Rinduise în bătălie elita clanurilor sub murii Turei. HELIADE, O. I, 337, cf. 326. Preste murii ce-n vechime Răsunau de imne sînte, mușchiul verde se întinde. ASACHI, S. L. I, 130, cf. 173. Dispuse ruinarea murilor cetăței pînă la cîțiva stînjini. BARIȚIU, P. A. I, 249. Murii sînt acoperiți cu mozaic de Florența. FILIMON, O. II, 150. Sosind sub murii Brăilei, Ion Vodă avea deja aproape la 14 000 de infanterie. HASDEU, I. V. 101, cf. 24, 173. Eu, în copilărie, iubeam să mă opresc Pe murii mănăstirei și-n vale să privesc Mărețul turn. ALEXANDRESCU, M. 10. Rugăciunea mea fiind ascultată, mă rugai de tatăl meu pentru un an de liniște între murii unei mănăstiri. F (1867), 359. Memfis, colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stîncă pe stîncă, o cetate de giganți. EMINESCU, O. I, 43, cf. IV, 305, id. G. P. 89. Învechiții muri adăposteau aceeași casă și aceiași pomi. TEODOREANU, M. II, 68. 2. S. n. (Regional) Temelie la casele din bîrne, făcută din pietre suprapuse, fără mortar (Bîrsana-Sighetul Marmației). ALR II/I h 223/353. – Pl.: (1) muri și (2, neobișnuit și 1) mururi (ARISTIA, PLUT.). – Din (1) lat. murus, fr. mur, (2) ucr. мур.