murat², ~ă a [At: (a. 1588) CUV D. BĂTR. I, 206/14 / V: (reg) a~, mor~ / Pl: ~ați, ~e / E: mura] 1 (D. legume, rar d. fructe) Fermentat, acrit într-o soluție de apă cu sare, în oțet etc. 2 (D. legume, rar d. fructe) Cu procesul de fermentare încheiat. 3 (D. nutreț) Conservat prin însilozare. 4 (Reg; d. plante textile, fibre de tei etc.) Topit. 5 (D. oameni și d. îmbrăcămintea lor, rar d. animale) Foarte ud de ploaie, de apă.

murat¹ sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: (rar) ~uri / E: mura] 1-2 Murare (1-2). 3 Argăsire.

MURAT, -Ă, murați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Ținut în oțet sau în saramură un timp necesar ca să capete un gust acru specific; acrit. Zicem zeamă de varză, în loc de curechi murat. NEGRUZZI, S. I 349. S-a mai pus la masă întîi scoici murate. ȘEZ. XXIII 73. 2. (Despre plante furajere) Conservat printr-un proces de fermentare. Nutreț murat. 3. Fig. Ud. Pisicuța, murată ca un șoarece, tremura cum îi varga și căta din cînd în cînd cu groază înapoi. HOGAȘ, M. N. 224.

murat a. 1. pus în oțet sau saramură spre a se conserva: varză murată, mere murate; 2. fig. udat: murat până la piele CR.

murát, -ă adj. (d. murez). Pus în saramură saŭ în oțet ca să se conserveze: varză murată. Brînză murată, telemea (V. zburat). Fig. Iron. Ud pînă la pele: eram murat de ploaĭe. Ca un șoarice murat, ud leoarcă.

morat, ~ă a vz murat²

AMURAT, -Ă adj. v. murat.

murat adj. m., pl. murați; f. sg. mutate, pl. murate

MURAT sau MURAT NEHRI, râu în extremitatea de E a Turciei, unul dintre izvoarele fl. Eufrat; 611 km. Izvorăște din Pod. Armeniei, din M-ții Ararat, curge pe direcție NE-SV, trece prin L. Keban și apoi se unește cu râul Karasu formând fl. Eufrat. În antichitate s-a numit Arsanias.

MURAT [mürá], Joachim (1767-1815), mareșal francez. A participat la războaiele napoleoneene, remarcându-se în luptele de la Austerlitz (1805), Jena (1806) și Eylau (1807). Căsătorit cu sora lui Napoleon, Carolina Bonaparte, a primit din partea împăratului titlul de rege al Neapolelui, sub numele de Joachim Napoleon (1808-1815). După înfrângerea împăratului, a semnat un tratat cu aliații, raliindu-se lui Napoleon după revenirea din ins. Elba. Capturat în Calabria, a fost împușcat (13 oct.) de auroritățile regale.

murat, -ă, murați, -te adj. (eufem. – d. copiii mici) care a urinat în scutece sau în așternut.

MURAT adj. acrit, acru. (Varză ~.)

MURAT adj. v. topit.

murat adj. v. TOPIT.

MURAT adj. acrit, acru. (Varză ~.)

murát, -ă, murați, -te, adj. 1. Pus în saramură. 2. Ud până la piele. – Din mura.

murat, -ă, murați, -te, adj. – 1. Pus în saramură. 2. Ud până la piele. – Din mura.

MURÁT¹ s. n. Faptul de a (se) m u r a. 1. Cf. m u r a (1). Cf. PONTBRIANT, D. Zamă de curechi după murat. ALR I 755/268. 3. Cf. m u r a (5). Cf. CAMIL PETRESCU, O.III, 121. – V. mura.

MURAT'², -Ă adj. 1. (Despre legume, rar despre fructe) Fermentat, acrit (într-o soluție de apă cu sare, în oțet etc.); cu procesul de fermentare încheiat. V. a c r u. 2 puține de poame murate (a. 1588). CUV. D. BĂTR. I, 206/14, cf. ANON. CAR., LB, NEGRUZZI, S. I, 349. Mere murate fac mai ales locuitorii din părțile Moldovei de sus, punîndu-le în apă, vin sau must dulce. PAMFILE, I. C. 240. Duhnea pînă departe a varză murată, a usturoi și a rachiu de tescovină. GALAN, i, 117. Curechiu amurat. CHEST. VIII 72/18. L-am tăiat să fac o țîr de curechi morat. ALR I 751/257, cf. ib. 753, 754, 756, MAT. DIALECT. I, 81. 2. (Despre nutreț) Conservat prin însilozare. Sfaturile populare vor lua măsuri pentru. . . prepararea nutrețului murat pentru vite. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 859. 3. (Regional; despre plante textile, fibre de tei etc.) Topit. Încing așternutul [mortului] cu un rug și c-o fășie de tei murat. MARIAN, L. 244. 4. (Despre oameni și despre îmbrăcămintea lor, rar despre animale) Foarte ud (de ploaie, de apă), ud leoarcă. Murat cum te găsai, puteai să prinzi un gutunar de cele tătărești. ALECSANDRI, T. 608. Scoțându-mă răpede [din apă] murat pînă la piele. CREANGĂ, A. 23. Murat. . . adecă ud pînă la piele. PAMFILE, J. I, 84. Pisicuța, murată ca un șoarece, tremura cum îi varga. HOGAȘ, M. N. 224. Acum, turna cu găleata din cer. Acum, erai murat ca o paparudă. PAS, L. I, 261. Mi-s țoal'il’i udẑe, muratŝe dă apă. ALR SN III h 844/36. – Pl.: murați, -te. - Și: (regional) morat, -ă, amurat, -ă adj. – V. mura.