MURGULEȚ, murguleți, s. m. (Rar) 1. Diminutiv al lui murg² (2); murgușor. 2. (Art.) Numele unui dans popular din Muntenia, cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Murg² + suf. -uleț.

murguleț sm [At: ALECSANDRI, P. I, 106 / Pl: ~i / E: murg² + -uleț] 1-12 (Pop; șhp) Murgișor (1-12). 13 (Reg; art.) Dans popular din Muntenia, cu ritm vioi. 14 sma (Reg; art.) Melodie după care se dansează murgulețul (13).

MURGULEȚ, murguleți, s. m. 1. Diminutiv al lui murg² (2); murgușor. 2. (Art.) Numele unui dans popular din Muntenia, cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Murg² + suf. -uleț.

MURGULEȚ, murguleți, s. m. (Mai ales în poezia populară) Cal cu părul castaniu-închis sau brun (v. murg²); p. ext. orice cal. Murguleț cu părul creț... Să zbori zborul gîndului! ALECSANDRI, P. I 106.

murguleț (rar) s. m., pl. murguleți

murguleț (rar) s. m., pl. murguleți

murguleț s. m., pl. murguleți

murgulețul (dans) s. n. art., neart. murguleț

!murgulețul (dans) s. n. art., neart. murguleț

murgulețul (dans) s. m. art.

murgulețul v. rustemul.

MURGULEȚ s. (ZOOL.) murgușor, murguț.

MURGULEȚ s. (ZOOL.) murgușor, murguț.

MURGULEȚ s. m. 1. Diminutiv al lui m u r g² (2); murgușor, murguț² (I 2), (regional) murguș, murgușel. Murguleț cu părul creț. . . Să zbori zborul gîndului ! ALECSANDRI, P. I, 106. Eu te-aș sfătui să iei murgulețul ăsta al meu. V. ROM. decembrie 1954, 104, cf. ALECSANDRI P. P. 73. Murguleț, căluțul mieu. H II 14. Murgulețu că-l vedea Și din grai așa-i grăia. JARNIK-BÎRSEANU, D. 497, cf. 487, 489, MAT. FOLK. 114. 2. (Regional) Numele unui dans popular; melodia după care se dansează. Cf. VARONE, H IV 159, XI 203, XIV 94, 251, ALR I 1 477/790. – Pl.: murguleți. – Murg² + suf. -uleț.