murătură sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 9 / Pl: ~ri / E: mura + -ătură] 1 (Mpl) Legumă fermentată, conservată în saramură sau în oțet Si: (reg) murătoare (5). 2 (Îe) Sărătură, sărătură, pân-ajungi la ~ Cine duce un trai prea îmbelșugat, ajunge la sărăcie. 3 (Ban) Argăseală.

MURĂTURĂ, murături, s. f. (Mai ales la pl., la sg. cu sens colectiv) Legume conservate în saramură sau în oțet. Murăturile foarte îi plăceau. SLAVICI, N. I 5.

MURĂTURĂ ~i f. mai ales la pl. Produs alimentar (legume, mai rar fructe) murat. /a mura + suf. ~tură

murătură f. 1. mură de legume (varză, castraveți); 2. legume înăcrite.

murătúră f., pl. ĭ. Pl. Legume murate.

murătură s. f., g.-d. art. murăturii; pl. murături

murătură s. f., g.-d. art. murăturii; pl. murături

murătură s. f., g.-d. art. murăturii; pl. murături

murătură

murătură, murături s. f. (peior.) 1. persoană antipatică. 2. om de nimic, om lipsit de orice calitate. 3. om lipsit de personalitate.

MURĂTURĂ s. 1. (reg.) murătoare. 2. (la pl.) acrituri (pl.).

MURĂTURĂ s. 1. (reg.) murătoare. 2. (la pl.) acrituri (pl.).

MURĂTURĂ s. f. 1. (Mai ales la pl.) Legumă fermentată, acră, conservată în saramură sau în oțet; (regional) murătoare (3). Murături de pătlăgele, delicatese mie pînă aici necunoscute. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 9. Și murăturile foarte îi plăceau. SLAVICI, N. I, 5. Iarna, acu, mai vede omul de casă, mai pune o murătură. PAMFILE, R. 252, cf. 197. Epoca murăturilor și a bulionului. BRĂESCU, A. 66. Sfătuit de dogarii mai în vîrstă, care cunoșteau sezonul butoaielor, al murăturilor de tot felul, Brad Gheorghe o luă spre gara electrică. V. ROM. octombrie 1954, 111, cf. H II 81, XII 174, 241, XIV 417. Cîne, mîță să nu ucizi, că se fac murăturile bune. ȘEZ. VI, 44. Iarna. . . iei din murături și le mînînci cu mămăligă. ib. VIII, 33, cf. VICIU, GL., CIAUȘANU, V. 184, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, ALR I 756. Murătură din mură nu să face. PANN, P. V. I, 134/14. Sărătură, sărătură Pîn-ajungi la murătură (= cine duce un trai prea îmbelșugat, ajunge la sărăcie). Cf. ZANNE, P. IV, 104, III, 664. 2. (Ban.) Argăseală. Cf. m u r a (5). Cf. CADE. – PL: murături. – Mura + suf. -ătură.