MUSIU s. m. (Înv.) Termen de adresare către un bărbat. – Din fr. monsieur.

musiu sms [At: VĂCĂRESCUL, IST. 270 / V: monsiu, munsiu, musu / A și: musiu / E: fr monsieur] (Înv; Mun; Mol) Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu sau despre un bărbat Si: domn, (reg) cucon.

MUSIU s. m. (Franțuzism; azi ir.) Termen de adresare către un bărbat. – Din fr. monsieur.

MUSIU s. m. (Franțuzism, la origine termen politicos, de adresare; azi rar și ironic) Domn. Ce-mi folosește mie regretul dumitale, musiu? SADOVEANU, N. F. 33. Se mărită cu un tînăr de viitor ca musiu Năstase. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 42.

*musíŭ m. fără pl. (fr. monsieur, domnu, domnule!). Titlu care se întrebuințează numaĭ în glumă îld. domnu, domnule musiŭ Nicu, al luĭ musiŭ Nicu, pe musiŭ Nicu, musiŭ Nicu! V. chir.

monsiu sms vz musiu corectat(ă)

munsiu sm vz musiu

musu sms vz musiu

musiu (termen de adresare) (înv.) s. m.

musiu (termen de adresare) (înv.) s. m.

musiu (termen de adresare) s. m.

musiu’ s. invar. (înv.) domnu(l)

MUSIU s. v. cucon, domn.

musiu s. v. CUCON. DOMN.

MUSIU s. m. sg.(Învechit, în Munt. și Mold.; adesea urmat de numele persoanei) Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat; domn. V. c u c o n. Solul franțezilor, monsiu de Siatonov, se împotrivi. VĂCĂRESCUL, IST. 270. Cu frăț[eas]că dragoste mă închin dumitale, munsiu Alexandr (a. 1810). FURNICĂ, I. C. 276. Lui monsiu Chiunem iarăși multe închinăciuni. KOGĂLNICEANU, S. 2. Ieși munsiu cît îi cu cinste, să nu capeți un cevaș.PR. DRAM. 366. Musiu ! domnule ! m-ai nenorocit ! CARAGIALE, O. VI, 37. Sevastița se mărită cu un tînăr de viitor, ca musiu Năstase. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II, 42. Trebuie să știi mata, musiu Mihăiță, că ne-ai făcut o deosebită plăcere venind astăzi aici. SADOVEANU, O. IX, 440, cf. id. N. F. 9. ◊ (Azi glumeț sau ironic) Ce poftești, mă musiu ? CARAGIALE, T. II, 11. Și eu îl am însemnat pe musiu Tache la catastiful meu. id. O. VI, 10. Și dumitale ți-o fi plăcînd sfinții ăi noi ca lui musu Jenică. DELAVRANCEA, O. II, 311. – Accentuat și: musiu. – Și: monsiu, munsiu, musu s. m. sg. – Din fr. monsieur.