mușuroit sn [At: PAMFILE, A. R. 76 / V: (reg) moșoroit, ~șir~, ~șor~ / E: mușuroi²] 1 Mușuroire (1). 2 A doua prașilă a porumbului.

MUȘUROIT s. n. (Și în forma mușiroit) Mușuroire. Peste o săptămină se face sapa a doua, adică mușiroitul cu sapa. PAMFILE, A. R. 76. – Variantă: mușiroit s. n.

moșoroit sn vz mușoroit

mușiroit sn vz mușuroit

mușoroit sn vz mușuroit

moșoroit n. lucrare de a moșoroi și rezultatul ei.

mușuroit s. n.

mușuroit s. n.

mușuroit s. n.

MUȘUROIT s. (AGRIC.) mușuroire. (~ul porumbului.)

MUȘUROIT s. mușuroire. (~ porumbului.)

MUȘUROIT s. n. Mușuroire. Mușuroitul se va face numai în regiunile cu umiditate suficientă, o dată cu prașila a doua. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2 910. La fasole, mușuroitul poate înlocui treia prașilă, în vederea combaterii buruienilor; mușuroitul cartofilor ajută la formarea tuberculelor, iar la sfeclă, sporește conținutul în zahăr. LTR². ♦ Prașila a doua a porumbului. Prășitul de-al doilea . . . se mai cheamă și prașila a doua, sapa a doua, mușiroitul, mușoroitul, țărmuitul, ogorîtul, îngropatul sau copăitul – se face cu scopul de a tăia buruienile care au crescut și a mări mușuroiul de la rădăcina firului de popușoi. PAMFILE, A. R. 76, cf. 79, ALR SN I 101. – Și: (regional) mușiroit, mușoroit, moșoroit (CADE) s. n. – V. mușuroi².