mâncat², ~ă a [At: CUV. D. BĂTR. 11, 454/26 / Pl: ~ați, ~e / E: mânca] 1 (Rar) Consumat. 2 Care s-a hrănit bine. 3 Sătul. 4 (Pop) Ros. 5 (D. dinți, măsele) Cariat. 6 Erodat. 7 Ruginit. 8 Ciupit de molii. 9 Viermănos.

mâncat a. ros: mâncat de putregaiu OD.

MÎNCAT², -Ă, mîncați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Consumat (în parte sau total) ♦ Fig. (Despre bani, avere etc.) Cheltuit, risipit; prădat. Pentru Iani Livaridi orice ban cheltuit era un ban «mîncat». SANDU-ALDEA, D. N. 256. 2. Ros, măcinat, distrus. 3. (Despre ființe) Care s-a hrănit (bine); sătul. Peste o jumătate de ceas, mîncați, băuți, se așezau în luntre. CONTEMPORANUL, VI_I 28.

mîncát, -ă adj. (d. mănînc). Ros. A fi mîncat (orĭ ros) ca alba (adică: ĭapa) de ham, a fi foarte plictisit de un lucru.

+mâncate (pe ~) loc. adv.

a fi mâncat ca alba de ham expr. (pop.) a fi trecut prin multe, a fi experimentat / versat.

MÂNCAT adj. 1. v. sătul. 2. v. ros.

MÎNCAT adj. 1. sătul, săturat, (pop.) ospătat, (înv. și reg.) sațiat, (reg.) omiat. (Un om ~.) 2. măcinat, ros, săpat. (Un zid, un mal ~.)

MÎNCÁT², -Ă adj. 1. (Rar) Consumat, devorat. (Substantivat) De pești mâncații, toți vor înviia (a. 1550). CUV. D. BĂTR. II, 454/26. 2. Care s-a hrănit (bine); sătul. Peste o jumătate de ceas, mîncați, băuți, se așezau în luntre. CONTEMPORANUL, VI₁ 28. 3. (Popular) Scobit, ros, măcinat; s p e c. (despre dinți, măsele) cariat, stricat. ALR II/I h 43. – Pl.: mîncați, -te. – V. mînca.