opțiuni
  • info

7 definiții pentru mândruț (s.m.)

Explicative DEX

MÂNDRUȚ, -Ă, mândruți, -țe, adj., s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui mândru; (în special) persoană dragă cuiva de sex opus. – Mândru + suf. -uț.

MÂNDRUȚ, -Ă, mândruți, -țe, adj., s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui mândru; (în special) persoană dragă cuiva de sex opus. – Mândru + suf. -uț.

mândruț, ~ă smf, a [At: JARNÎK-BÎRSEANU, D. 404 / Pl: ~i, ~e / E: mândru + -uț] 1-18 (Pop; șhp) (Cam) mândru (11-18, 24) Si: mândruc (1-18), mândruică (1-18), mândruliță (1-18), mândruluc (1-18), mândruluț (1-18), mândrușcă (1-18).

MÎNDRUȚ, mîndruți, s. m. (Popular) Diminutiv al lui mîndru1; iubit. Bădița cel sărăcuț, Zău, acela mi-i drăguț, Că, zău, ăla mi-i mîndruț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 38.

Ortografice DOOM

mândruț (pop.) adj. m., s. m., pl. mândruți; adj. f., s. f. mândruță, pl. mândruțe

mândruț (pop.) adj. m., s. m., pl. mândruți; adj. f., s. f. mândruță, pl. mândruțe

mândruț adj. m., s. m., pl. mândruți; f. sg. mândruță, pl. mândruțe

Tezaur

MÎNDRUȚ, -Ă adj., s. m. și f. (Mai ales în poezia populară) Diminutiv al lui m î n d r u. I. Adj. 1. Cf. m î n d r u (I 3). Cucuruz de pe deluț, Ce ești, bade-așa mîndruț? Că n-ai car cu șase boi, Nici curtea plină de oi. JARNIK-BÎRSEANU, D. 404. 2. Cf. m î n d r u (I 4). Muierușcâ din Bercuț, Cu pieptarul cel mîndruț. JARNIK-BÎRSEANU, D. 371. II. S. m. și f. (Adesea ca termen de adresare) Cf. m î n d r u (II 1). [Balada] abia . . . deacâ ne mai învie amintirea mîndruțelor, cărora vînătorul le destină cîte o „cetină frumoasă de brad verde, neuscat”. ODOBESCU, S. III, 90. Stăi, mîndruță mea, Nu te spăria, Că vrem să glumim Și să te zidim ! ALECSANDRI, P. P. 190. Bădița cel sărăcuț, Zău, acela mi-i drăguț, Că, zău, ăla mi-i mîndruț ! JARNIK-B]RSEANU, D. 38. Merge-un drag de voinicel Cu mîndruță după el. id. ib. 311. Intră în curte, căută încolo și încoace, dădu dintr-o cămară într-alta, dară mîndruță lui nu mai era nicăiuri. SBIERA, ap. DDRF. Să-ți spun, mîndruț, ce-am visat. BUD, P. P. 18. Păsâruică, păsăre, Spune la mîndruță me, Să sine, să nu m-așcepce. DENSUSIANU, Ț. H. 142. D'e-amu, mîndruț, pînă gioi, Poate c-om si amîndoi. T. PAPAHAGI, M. 15. – Pl.: mîndruți, -țe. – Mîndru + suf. -uț.

Intrare: mândruț (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mândruț
  • mândruțul
  • mândruțu‑
plural
  • mândruți
  • mândruții
genitiv-dativ singular
  • mândruț
  • mândruțului
plural
  • mândruți
  • mândruților
vocativ singular
  • mândruțule
  • mândruțe
plural
  • mândruților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mândruț, mândruțisubstantiv masculin
mândruță, mândruțesubstantiv feminin
mândruț, mândruțăadjectiv

  • 1. popular Diminutiv al lui mândru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cucuruz de pe deluț, Ce ești, bade-așa mîndruț? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 404. DLRLC
    • format_quote Zece care ș-o căruță Pline cu fete mîndruțe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 443. DLRLC
    • 1.1. prin specializare (Persoană) dragă cuiva de sex opus. DEX '09 DLRLC
      sinonime: iubit iubit
      • format_quote Bădița cel sărăcuț, Zău, acela mi-i drăguț, Că, zău, ăla mi-i mîndruț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 38. DLRLC
      • format_quote Amintirea mîndruțelor cărora vînătorul le destină cîte o «cetină frumoasă de brad verde, neuscat». ODOBESCU, S. III 90. DLRLC
      • format_quote Unde mergi bade-n cocie? – La cosit, soro Mărie, Să cosesc frunza căpșunii, Să iubesc mîndruța lumii. HODOȘ, P. P. 47. DLRLC
      • format_quote Nu mi-i foame, nu mi-i sete, Nici mi-i dor de codrul verde, Dar mi-i dor de satul meu, Că am trei mîndruțe-n el. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 122. DLRLC
etimologie:
  • Mândru + -uț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.