9 definiții pentru mânzuc
Explicative DEX
MÂNZUC, mânzuci, s. m. (Reg.) Mânzișor. – Mânz + suf. -uc.
MÂNZUC, mânzuci, s. m. (Reg.) Mânzișor. – Mânz + suf. -uc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mânzuc sm [At: BL VI, 197 / Pl: ~uci / E: mânz + -uc] 1-10 (Reg; șhp) Mânzișor (1-10).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNZUC, mînzuci, s. m. (Rar) Mînzișor. Văzu un mînzuc roșietic cu zurgălău la gît. CAMILAR, N. I 29.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
mânzuc (reg.) s. m., pl. mânzuci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mânzuc (reg.) s. m., pl. mânzuci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mânzuc s. m., pl. mânzuci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MÂNZUC s. v. mânzișor, mânzuleț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mînzuc s. v. MÎNZIȘOR. MÎNZULEȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MÎNZUC s. m. (Regional) Mînzișor. Cf. BL VI, 197. Văzu un mînzuc roșietic cu zurgălău la gît. CAMILAR, N. I, 29. Mai apoi. . . mîn-zucul. . . tremura de frig și oamenii îl înveliră cu mantalele. id. ib. II, 459, cf. com. MARIAN, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, ALR I 1 106/266, 359, 379, 1 108/266, A VI 3. - Pl.: mînzuci. – Mînz + suf. -uc.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mânzuc, mânzucisubstantiv masculin
-
- Văzu un mînzuc roșietic cu zurgălău la gît. CAMILAR, N. I 29. DLRLC
-
etimologie:
- Mânz + -uc. DEX '98 DEX '09