opțiuni
  • info

8 definiții pentru mâțucă

Explicative DEX

MÂȚUCĂ, mâțuci, s. f. (Rar) Diminutiv al lui mâță. – Mâț + suf. -ucă.

MÂȚUCĂ, mâțuci, s. f. (Rar) Diminutiv al lui mâță. – Mâț + suf. -ucă.

mâțucă sf [At: LB / Pl: ~uci, (îrg) ~uce / E: mâță + -ucă] 1-6 (Reg) Mâțică (1-6). 7 (Bot) (Trs) Mâțișor (7). 8 (Bot; reg) Lozie (Salix viminalis). 9 (Bot; Trs) Papanași (Trifolium arvense).

Ortografice DOOM

mâțucă (rar) s. f., g.-d. art. mâțucii; pl. mâțuci

mâțucă (rar) s. f., g.-d. art. mâțucii; pl. mâțuci

mâțucă s. f., g.-d. art. mâțucii; pl. mâțuci

Sinonime

MÂȚUCĂ s. v. papanaș, pisicuță.

mîțucă s. v. PAPANAȘ. PISICUȚĂ.

Tezaur

MÎȚÚCĂ s. f. I. (Transilv. și prin Mold., Bucov.) Mîțică. Cf. LB, POLIZU. Domnița Ruxandra. . . își întinsese brațele în sus și în laturi, frîngîndu-se ușor din mijloc și căscînd ca o mîțucă. SADOVEANU, O. XI, 246, cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. II. (Bot.) 1. (Prin Transilv.) Mîțișor (II 1). Cf. ALRM II/I h 261. 2. (Regional) Lozie (Groși-Baia Mare). Cf. ALR SN III h 628/349. 3. (Prin nord-vestul Transilv.) Papanași (Trifolium arvense). Cf. ALR SN III h 658. – Pl.: mîțuci și (regional, învechit) mîțuce (LB, POLIZU). – Mîță + suf. -ucă.

Intrare: mâțucă
mâțucă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâțucă
  • mâțuca
plural
  • mâțuci
  • mâțucile
genitiv-dativ singular
  • mâțuci
  • mâțucii
plural
  • mâțuci
  • mâțucilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mâțucă, mâțucisubstantiv feminin

etimologie:
  • Mâț + -ucă. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.