MĂGĂDĂU, măgădăi, s. m. (Reg.) Bărbat mare la trup (și cam prost); vlăjgan, măgădan. [Var.: (reg.) macadău s. m.] – Cf. măgădan.

măgădău sm [At: CONV. LIT. XI, 67 / V: (reg) macad~ / Pl: ~ăi / E: nct] (Fam) Om (tânăr) înalt, voinic și cam prost Si: măgădan Vz căscăund.

MĂGĂDĂU, măgădăi, s. m. (Reg.) Bărbat mare la trup (și cam prost); vlăjgan, măgădan. [Var.: (reg.) macadău s. m.] – Et. nec. Cf. măgădan.

MĂGĂDĂU, măgădăi, s. m. (Regional) Bărbat mare la trup; vlăjgan, lungan. Odată mă pomenesc cu o matahală lîngă mine. – Al cui ești, mă? a vorbit măgădăul. PREDA, Î. 50. Joe, după ce se făcu măgădău mare, răsturnă pe tat-său din scaunul domniei. ISPIRESCU, U. 82. – Variantă: mîgădan^[1] (VLAHUȚĂ, la TDRG) s. m.

măgădău m. ștrengar mare. [Fuziune din măgar și (derbe)deu].

macadău sm vz măgădău

măgădan sm [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~i / E: ns cf măgădău] (Fam) Măgădău.

MÎGĂDAN s. m. v. măgădan.^[1]

macadăŭ, V. măgădan.

măgădán și -dăŭ m. (cp. cu magaoaĭe, mogîldeață, mogîldan și ung. magas, înalt. P. sufix, cp. cu bădăran). Sud. Goblezan, hojmalăŭ, lungan, vlăjgan, băĭetan înalt: uĭte măgădanu! (Sov. 186). – În Mold. nord macadăŭ (Șez. 36, 11).

măgădău (reg.) s. m., art. măgădăul; pl. măgădăi, art. măgădăii

măgădău (reg.) s. m., art. măgădăul; pl. măgădăi, art. măgădăii

măgădău s. m., art. măgădăul; pl. măgădăi, art. măgădăii

macadău (= măgădău) s. m. (pl. macadăi)

MĂGĂDĂU s. v. găligan, lungan, vlăjgan.

măgădău s. v. GĂLIGAN. LUNGAN. VLĂJGAN.

MĂGĂDĂU s. m. (Familiar) Om (tînăr) înalt, voinic (v. găligan, lungan, vlăjgan) și cam prost (v. c ă s c ă u n d). Ia, ascultă, bagă-ți mințile în cap, că zău, cît ești de măgădău. . . pe legea mea, mă scoți din sărite. CONV. LIT. XI, 67, cf. PONTBRIANT, D., LM. Joe, după ce se făcu măgădău mare, răsturnă pe tat-său. ISPIRESCU, U. 82, cf. DDRF, ALEXI, W., CANDREA, F. 16, PAMFILE, J. III, 90. Nu ți-e rușine, Dacă nu de el, de mine, Măgădăule, să-ți pui Mintea c-un crîmpei de pui? ARGHEZI, S. P. 116. Cine să cuteze să se pună cu el, mai ales că era cîtă mai măgădăul? PAS, Z. I, 104. Odată mă pomenesc cu o matahală lîngă mine. Al cui ești, mă, a vorbit măgădăul. PREDA, Î. 50, cf. 44, 47. Ești coșcogemite macadău și te amesteci în joaca copiilor. Com. din PIATRA-NEAMȚ. – Pl.: măgădăi. – Și: (regional) macadău s. m. – Etimologia necunoscută. Cf. m ă g ă d a n.

MACADĂU s. m. v. măgădău.