5 definiții pentru măiestresc
Explicative DEX
măiestresc, ~ească a [At: GORJAN, H. I, 126/27 / Pl: ~ești / E: măiestru + -esc] (Înv) Care ține de magie Si: miraculos, vrăjitoresc.
Sinonime
MĂIESTRESC adj. v. magic, vrăjitoresc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
măiestresc adj. v. MAGIC. VRĂJITORESC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
măiestresc, măiestrescă, adj. (înv.) 1. șiret, intrigant. 2. miraculos, vrăjitoresc.[1]
- Forma de fem. pare neverosimilă. — gall
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MĂIESTRESC, -EÁSCĂ adj. (Învechit) Care ține de magie ; miraculos, vrăjitoresc. Aveam de dascăl o babă ce era măiastră, vestită și m-a învățat șaptezeci de canoane măiestrești. GORJAN, H. I, 126/27. Să nu mai aveți nici o putere măiestrească de acuma înainte asupra lucrurilor firei. id. ib. IV, 186/10. Pl.: măiestrești. – Măiestru + suf. -esc.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: măiestresc
măiestresc adjectiv
| adjectiv (A81) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)