8 definiții pentru mănunchiaș (mănunchi)
Explicative DEX
MĂNUNCHIAȘ, (1) mănunchiașe, s. n., (2) mănunchiași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui mănunchi (1). 2. S. m. (Reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele. – Mănunchi + suf. -aș.
MĂNUNCHIAȘ, (1) mănunchiașe, s. n., (2) mănunchiași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui mănunchi (1). 2. S. m. (Reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele. – Mănunchi + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mănuchiaș smn vz mănunchiaș corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
mănunchiaș1 (mănunchi mic) (desp. -chiaș) s. n., pl. mănunchiașe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mănunchiaș2 (mănunchi mic) (-chiaș) s. n., pl. mănunchiașe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mănunchiaș (mănunchi mic) s. n. (sil. -chiaș), pl. mănunchiașe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MĂNUNCHIAȘ s. v. buchețel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mănunchiaș s. v. BUCHEȚEL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MĂNUNCHIAȘ s. n., s. m. I. S. n. Diminutiv (hipocoristic) al lui m ă n u n c h i (I 2); buchețel, (rar) mănunchior. În stîlpii portiții tele, Mănunchiaș de floricele. POP. II. S. m. (Prin Transilv.) Persoană care strînge (în) mănunchi (I 1) păioasele, după secerarea sau cosirea lor. Busuioc își făcuse socoteala cîți cosași, cîți legători și cîți mănunchieși îi trebuiau, pentru ca să-și poată aduna rodul în timp de trei zile. SLAVICI, O. I, 219. În urma cosașului vine mănunchieșul, care face mănunchi. PRIBEAGUL, P. R. 73. - Pl.: (I) mănunchiașe, (II) mânunchiași. – Mănunchi + suf. -aș.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: mă-nun-chiaș
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mănunchiaș, mănunchiașesubstantiv neutru
etimologie:
- Mănunchi + -aș. DEX '98 DEX '09