11 definiții pentru mărmurire

din care

Explicative DEX

MĂRMURIRE, mărmuriri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a mărmuri și rezultatul ei. – V. mărmuri.

mărmurire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: marmor~ / P: ~ri / E: mărmuri] (Înv) Înmărmurire de frică, de groază, de uimire etc.

MĂRMURIRE, mărmuriri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a mărmuri și rezultatul ei. – V. mărmuri.

marmorire sf vz mărmurire

Ortografice DOOM

mărmurire (reg.) s. f., g.-d. art. mărmuririi; pl. mărmuriri

mărmurire (reg.) s. f., g.-d. art. mărmuririi; pl. mărmuriri

mărmurire s. f., g.-d. art. mărmuririi; pl. mărmuriri

Sinonime

MĂRMURIRE s. v. împietrire, încremenire, înlemnire, înmărmurire, înțepenire, petrificare.

mărmurire s. v. ÎMPIETRIRE. ÎNCREMENIRE. ÎNLEMNIRE. ÎNMĂRMURIRE. ÎNȚEPENIRE. PETRIFICARE.

Tezaur

MĂRMURÍRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a m ă r m u r i și rezultatul ei. Cf. m ă r m u r i (3). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB. Privea în mărmurire și buzele-și mușca. HELIADE, O. I, 193. Inima-mi în tăcere așteaptă-n mărmurire. id. ib. 303, cf. 164, 179. Mărmurirea coprinde pe cel nedominat decît de judecata senină. MACEDONSKI, O. IV, 117. – Și: marmoríre s. f. LM. – V. mărmuri.

MARMORIRE s. f. v. mărmurire.

Intrare: mărmurire
mărmurire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărmurire
  • mărmurirea
plural
  • mărmuriri
  • mărmuririle
genitiv-dativ singular
  • mărmuriri
  • mărmuririi
plural
  • mărmuriri
  • mărmuririlor
vocativ singular
plural
marmorire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărmurire, mărmuririsubstantiv feminin

  • 1. regional Acțiunea de a mărmuri și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi mărmuri DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.