măsurare sf [At: CONACHI, P. 276 / Pl: ~rări / E: măsura] 1 Determinare a valorii unei mărimi Si: măsurat¹ (1), (înv) măsură (1), măsurătoare (1), (îrg) măsuriș (1), (înv) măsurătură (1), (nob) măsurăciune (1), (îrg) măsoriște. 2 Apreciere a valorii Si: evaluare, măsurat¹ (2), (înv) măsură (2), măsurătoare (2), (îrg) măsuriș (2), (înv) măsurătură (2), (nob) măsurăciune (2). 3 (Fig) Moderare, înfrânare a unui sentiment, a unei acțiuni Si: (rar) măsurat¹ (3).

MĂSURARE s. f. Acțiunea de a (se) măsura; totalitatea operațiilor prin care se măsoară ceva; măsură.

măsurare s. f., g.-d. art. măsurării; pl. măsurări

măsurare s. f., g.-d. art. măsurării; pl. măsurări

măsurare s. f., g.-d. art. măsurării; pl. măsurări

ECHIPAMENT DE MĂSURARE A DISTANȚEI sistem ce permite măsurarea spațiului dintre ipotenuza între aeronavă și stația de pe sol care poate transmite simultan cotele la 100 de aeronave cu o precizie de 3% din distanța măsurată.

MĂSURÁRE (< măsura) s. f. Acțiunea de a măsura; determinare a valorii unei mărimi; măsură (1), măsurătoare. ◊ M. directă = m. efectuată prin compararea nemijlocită a mărimii de măsurat cu unitatea sa de măsură sau prin evaluarea directă a unui efect produs de mărimea respectivă. ◊ M. indirectă = determinare a valorii unei formule, în care se introduc valorile altor mărimi, obținute prin măsurări directe.

MĂSURARE s. 1. măsurat, măsurătoare, (înv. și pop.) măsură, (înv. și reg.) măsoriște, măsuriș, (înv.) măsurătură. (~ ariei unui loc.) 2. v. calculare. 3. v. evaluare.

MĂSURARE s. v. cântărire.

MĂSURARE s. 1. măsurat, măsurătoare, (înv. și pop.) măsură, (înv. și reg.) măsoriște, măsuriș, (înv.) măsurătură. (~ ariei unui loc.) 2. calculare, determinare, fixare, stabilire. (~ valorii unor parametri.) 3. apreciere, calcul, calculare, estimare, estimație, evaluare, prețuire, socotire, (reg.) prețuială, (înv), prețăluire. (~ valorii unui obiect.)

măsurare s. v. CÎNTĂRIRE.

MĂSURARE. Subst. Măsurare, măsură, măsurătoare; măsurat, măsoriște (înv.); determinare, stabilire, precizare, fixare, etalonare; apreciere, estimare, estimație, evaluare, prețuire, prețăluire (înv. și pop.); calculare, calculație, calcul, socotire, socotit, socoteală; numărare, numărat, numărătoare, numârătură; cîntărire, cîntăreală, cîntărit; gradare; calibrare, calibraj; dimensionare; normare, standardizare. Calibru; capacitate; circumferință; conținut; densitate; dimensiune; distanță; greutate; intensitate; masă; putere; forță; volum. Unitate de măsură; kilometru; hectometru; decametru; metru; decimetru; centimetru; milimetru. Metru cub; metru pătrat. Kilogram; hectogram; decagram; gram. Kilolitru; hectolitru; decalitru; litru; decilitru; centilitru; mililitru. Etalon de măsură. Instrument de măsurat. Metrologie; metronomie; topometrie; topografie; planimetrie; altimetrie; cronometrie; fonometrie; fotometrie; colorometrie; volumetrie. Metrolog; măsurător; măsurător de pămînt, inginer hotarnic; topograf, topometru; calculator, socotitor, numărător; apreciator, prețuitor, prețăluitor (înv. și pop.), normator. Adj. Măsurat, determinat, numărat; normat. Măsurabil, calculabil, mumărabil, comensurabil, determinabil, evaluabil, estimabil; dozabil. Metrologic. Vb. A măsura, a determina, a stabili; a calcula, a socoti, a număra; a aprecia, a evalua, a estima, a prețui, a prețălui (înv. și pop.); a cîntări; a doza, a grada, a etalona; a dimensiona, a calibra; a norma, a standardiza. V. dimensiune, formă, înălțime, îngustime, lățime, lungime.

MĂSURÁRE s. f. Acțiunea de a m ă s u r a, m ă s u r a t¹, m ă s u r ă t o a r e, (învechit și regional) mă s u r i ș, (învechit) m ă s u r ă t u r ă, (neobișnuit) m ă s u r ă c i u n e; determinare a valorii unei mărimi; apreciere a valorii; evaluare. Această comparațiune poartă numele de măsurare. CLIMESCU, A. 5. Calitatea lucrului se controlează prin măsurarea gradului de precizie al prelucrării. IOANOVICI, TEHN. 366. Stabilirea de norme pentru verificarea și măsurarea productivității muncii în toate ramurile industriale. LEG. EC. PL. 425. ♦ Moderare, înfrînare (a unui sentiment, a unei acțiuni). Alta-i mintea ce oprește și mână la măsurare, Dănd patimilor scădere și pornirei înfrănare. CONACHI, P. 276. - Pl. : măsurări. – V. măsura.