măsălar ssg [At: I. IONESCU, C. 150/2 / E: nct] (Pop) Luna august. corectat(ă)

MĂSĂLAR, măsălari, s. m. (Popular) Numele lunii august. Sămănăturile grîului de toamnă se începe a se face de la 15 măsălar. I. IONESCU, la TDRG.

MĂSĂLAR m. pop. A opta lună a anului; august. /Orig. nec.

măsălar m. numele popular al lunei August. [Cf. lat. messis, seceriș; în această lună se seceră holdele].

măsălar (august) (pop.) s. m., g.-d. art. lui măsălar (luna ~)

măsălar (august) (pop.) s. m., g.-d. lui măsălar

măsălar (nume popular al lunii august) s. m.

MĂSĂLAR s. v. august.

măsălar s. v. AUGUST.

măsălár¹, s.m. (pop.) Luna august; augustru, ogust, gustar, măselar, secerar. – Et. nec. (MDA).

măsălár², măsălari, s.m. Stinghie de lemn de la grapă; grindei. – Din măsea.

măsălar¹, s.m. – (pop.) Luna august; augustru, ogust, gustar, măselar, secerar. – Et. nec. (MDA).

măsălar², măsălari, s.m. – Stinghie de lemn de la grapă (în Botiza); grindei (ALR, 1956: 36). – Din măsea (< lat. maxilla).

măsălar², -i, s.m. – Stinghie de lemn de la grapă (în Botiza); grindei (ALR 1956: 36). – Din măsea (< lat. maxilla).

măsălar¹, s.m. – (pop.) Luna august; augustru, ogust, gustar, măselar, secerar. – Et. nec. (MDA).

MĂSĂLÁR subst. sg. (Popular) Luna august. În măsălar începem a ne îngriji de făcutul arăturilor. . . de toamnă. I. IONESCU, C. 150/2. Sămănâtura grîului de toamnă se începe a se face de la 15 măsălar. id. ib. 173/5, cf. POLIZU, CIHAC, I, 160. August: augustru, agust, aust, ogust, măsălariu, gustar, gustea și secerar, numită așa, pentru că în această lună se seceră holdele. MARIAN, S. R. I, 96, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., PAMFILE, S. T. 1, TDRG, DR. VII, 215, X, 375, ALECSANDRI, P. P. 34, ALR II 2 414/102, 105, 130, 235, 238, 723, 762. - Etimologia necunoscută.