NĂȘI, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș², a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

năși [At: LB / V: (reg) nă~, nu~ / Pzi: ~șesc / E: naș²] 1-2 vit (Reg) A-i fi cuiva naș² (1) la un botez. 3-4 vit (Reg) A-i fi cuiva nun (1) la o cununie. 5 vt (Fam) A numi pe cineva naș² (1). 6 vt A se adresa cuiva cu numele de naș² (1). 7 vt (Reg; îf nunăși) A porecli.

NĂȘI, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la un botez sau la o cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș², a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

NĂȘI, nășesc, vb. IV. Intranz. A fi naș (la un botez sau la o cununie).

A NĂȘI ~esc 1. intranz. A face naș la botez sau la cununie. 2. tranz. fam. A trata cu numele de naș. /Din naș

nănăși v vz năși

nunăși v vz năși

năși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășesc, 3 sg. nășește, imperf. 1 nășeam; conj. prez. 1 sg. să nășesc, 3 să nășească

năși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășesc, imperf. 3 sg. nășea; conj. prez. 3 să nășească

năși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășesc, imperf. 3 sg. nășea; conj. prez. 3 sg. și pl. nășească

năși, nășesc v. t. 1. a bate rău (pe cineva. 2. (intl.) a aresta, a închide. 3. a iniția și a susține un proiect.

nășí, v.i. v. nănăși.

năși, vb. intranz. – v. nănăși.

năși, -esc, vb. intranz. – v. nănăși.