NARAMZĂ¹, naramze, s. f. (Înv. și reg.) Fructul naramzului; portocală (amară). [Var.: năramză s. f.] – Din ngr. nerantzi, neranzi, bg. neranza.

naramză¹ sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 8/24 / V: merăzie, merenzie, ~mță, năramță, năr~, năranță, năranză, ner~ / Pl: ~ze / E: bg неранза, ngr νεράντζι νεράνζι ] (Îrg) 1 Fruct al naramzului (1). 2 Portocală amară.

NARAMZĂ¹, naramze, s. f. (Înv. și reg.) Fructul naramzului; portocală (amară). [Var.: năramză s. f.] – Din ngr. nerántzi, neránzi, bg. neranza.

NARAMZĂ, naramze, s. f. 1. Fructul naramzului, portocală (amară), din a cărei coajă aromată (uneori și din miez) se prepară dulceață, marmeladă etc. Să îndulcim acest ceas cu șerbetul cel mai bun de naramze pe care-l am. SADOVEANU, Z. C. 117. Cine nu cunoștea cireșele negre de la Pîngărați!... cu carnea tare și roșie ca de naramze. HOGAȘ, DR. II 37. ◊ (Poetic) Să-i dea Dina buzele, Buzele, naramzele. TEODORESCU, P. P. 326. 2. Naramz. Lîngă curtea sa: O mîndră grădină, De miresme plină Și roiuri de-albine Prin florile dalbe De naramze albe. EMINESCU, L. P. 116. La Palerma-ncoronată Sub cer dulce, fără nori, Cu ghirlanda parfumată De-a naramzei albe flori. ALECSANDRI, P. II 127.

narámză f., pl. e (ngr. neránzi și nerántsi, naramză, d. turc. narenği, portocaliu, care vine d. pers. narenğ, naramză, ĭar acesta d. indianu narunğ, care e scr. nagarunga; sîrb. naranğa, și neranğa, bg. neranza, ung. narancs, alb. naránč. Arabiĭ zic naranğ, și de aicĭ vine it. aráncia, vechĭ milanez naranz, ven. naranza, fr. orange, cat. taronja, d. turc. turunğ, naramză [V. turungiŭ], sp. naranja, pg. laranja, basc. arania; mlat. arangia. Romaniĭ numeaŭ portocalele aurea mala, mere de aur; din aurea [saŭ aurata, aurite] s’a făcut mlat. aurantia [supt infl. arabiculuĭ naranğ] și pomum aurantium [de unde germ. pomeranze = apfelsine, portocală] și malum aurantium [de unde it. melarancia]). Portocală roșie. – Și naranză și neramză (Munt.). V. nărămzat.

merăzie sf vz naramză

merenzie sf vz naramză

naramță sf vz naramză¹

năramță sf vz naramză¹

năramză² sf vz naramză¹

năranță sf vz naramză¹

năranză sf vz naramză¹

năramză f. portocală stacojie și amară; originară din răsăritul Indiei, năramza, necunoscută Grecilor și Romanilor (ca și portocala), fu transplantată mai întâi în Persia, de unde trecu în Arabia și Europa la Bizantini, dela cari derivă numirile românești de lămâie, năramză și portocală. [Gr. bizantin NERÁNZI].

nerámză V. naramză.

naramză (portocală) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. naramzei; pl. naramze

naramză (portocală) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. naramzei; pl. naramze

naramză s. f., g.-d. art. naramzei; pl. naramze

naramză (-ze), s. f. – Portocală. – Mr. nirange. – Var. năramză. Tc. narenci din per. nāräng (Eguilaz 463; Șeineanu, II, 269; Lokotsch 1555), cf. sp. naranja, it. arancia (REW 5822), ngr. νεράντζι, alb. narenč, bg. neranza, sb. naranğa. Der. naramz, s. m. (negustor de portocale); naramzat, adj. (portocaliu; rotund); naramziu, adj. (portocaliu).

NARAMZĂ s. v. portocală.

naramză s. v. PORTOCALĂ.

MERĂZÍE s. f. v. naramză.

MERENZÍE s. f. v. naramză.