NATURALIZA, naturalizez, vb. I. 1. Tranz. A acorda unui străin cetățenia statului în care locuiește. ♦ Refl. (Despre străini) A obține dreptul de cetățean al statului în care locuiește. 2. (Biol.) Tranz. fact. și refl. A adapta plante și animale la un mediu nou, acestea devenind părți constitutive ale florei sau faunei respective. – Din fr. naturaliser.

naturaliza [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~zez / E: fr naturaliser, ger naturalisieren] 1 vt (Jur) A acorda unui străin la cerere, calitatea și drepturile de cetățean al statului în care locuiește. 2 vr (D. cetățenii străini) A deveni, la cerere, cu acordul organului competent, cetățean al statului în care trăiește. 3-4 vtr (D. plante și animale) A (se) adapta într-un mediu nou, intrând în componența faunei sau florei naturale a acestuia Si: a (se) aclimatiza. 5 vt (Fig) A adopta idei, obiceiuri, instituții, expresii etc.

NATURALIZA, naturalizez, vb. I. 1. Tranz. A acorda unui străin cetățenia statului în care locuiește. ♦ Refl. (Despre străini) A obține dreptul de cetățean al statului în care locuiește. 2. Tranz. fact. și refl. A (se) adapta într-un mediu nou, intrând în componența obișnuită a florei sau a faunei naturale a acestuia. – Din fr. naturaliser.

NATURALIZA, naturalizez, vb. I. Tranz. A acorda unui străin drepturile de cetățean al statului în care locuiește. V. încetățeni. (Refl.) Se naturalizase și spera că fiul său, făcînd politică, va ajunge deputat. REBREANU, R. I 166.

NATURALIZA vb. I. tr. 1. A acorda unui străin drepturile de cetățean al statului în care locuiește; a încetățeni. ♦ tr., refl. A da sau a obține dreptul de cetățean al unui stat prin naturalizare. 2. (Despre plante și animale) A aclimatiza. 3. (Despre idei, obiceiuri, expresii) A adopta, a introduce. [Cf. fr. naturaliser].

NATURALIZA vb. tr. 1. a acorda unui străin cetățenia. 2. (despre plante și animale) a aclimatiza. 3. (despre idei, obiceiuri, expresii) a adopta. (< fr. naturaliser)

A NATURALIZA ~ez tranz. A face să se naturalizeze. /<fr. naturaliser

A SE NATURALIZA mă ~ez intranz. 1) (despre cetățeni străini) A obține cetățenia statului în care trăiește. 2) (despre animale sau plante) A se adapta unui mediu nou, integrându-se în flora sau fauna acestuia. /<fr. naturaliser

naturalizà v. 1. a acorda unui străin drepturile de cetățean; 2. a introduce și aclimatiza animale și plante din țări străine; 3. fig. a introduce de aiurea și a face familiare științe, arte, expresiuni.

* naturalizéz v. tr. (d. natural). Încetățenesc. Împămîntenesc, acord dreptu de cetățean. Aclimatizez o plantă saŭ un animal. Introduc un cuvînt saŭ o locuțiune dintr’o limbă într’alta.

naturaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. naturalizez, 3 naturalizează; conj. prez. 1 sg. să naturalizez, 3 să naturalizeze

naturaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 naturalizează

naturaliza vb., ind. prez. 1 sg. naturalizez, 3 sg. și pl. naturalizează

naturalizez.

NATURALIZA vb. a (se) împământeni, (înv.) a (se) indigena, a (se) naționaliza. (S-a ~ în țara noastră.)

NATURALIZA vb. a (se) împămînteni, (înv.) a (se) indigena, a (se) naționaliza. (S-a ~ în țara noastră.)

NATURALIZA vb. I. 1. tranz. (Jur.; ieșit din uz; complementul indică un cetățean străin) A acorda, la cerere, calitatea și drepturile, de cetățean al statului în care locuiește. v. împămînteni, încetățeni. cf. i. golescu, c., valian, v., polizu, prot.-pop., n. d., PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF, BARCIANU. ** refl. (Despre cetățenii străini) A deveni, la cerere, cu acordul organului competent, cetățean al statului în care trăiește. Streinul ce ar voi să se naturalizeze trebuie mai întîi să se arate cu petițiune la guvern. dîmbovița (1858), 14²/3. Străinul care va voi a se naturaliza în România, va fi dator a cere naturalizațiunea prin suplică către domn. haman-giu, c. c. 15. Se naturalizase și spera că fiul său, fâcînd politică, va ajunge deputat. rebreanu, r. i, 166. 2. tranz. fact. (Complementul indică plante și animale) A face apt să trăiască într-un mediu nou, intrînd în componența faunei sau florei naturale a acestuia. v. aclimatiza. Plante esotice (străine) de naturalizat. breZOIANU, a. 130/19, cf. POLIZU, COSTINESCU, LM, șăineanu, d. u. Am împușcat cîteva prigorii pentru naturalizat. vîn. pesc. iulie 1962, 22. ◊ refl. O mulțime de producte necunoscute să naturalizară în Europa. genilie, g. 15/25. Sălcîmul, originar din America de Nord, s-a naturalizat în continentul european. der iii, 472. 3. tranz. fig. (Complementul indică idei, obiceiuri, instituții, expresii etc.) A adapta, a introduce, a face să prindă rădăcini. cf. costinescu, lm. Marele poet german spuse aceasta în cîteva versuri care au făcut nu puțin sînge rău trufașilor cuceritori care credeau că vor putea naturaliza arta elină. petică, o. 384, cf. șăineanu, d. u. – prez. ind. : naturalizez. – Din fr. naturaliser, germ. naturalisieren.