7 definiții pentru neașezat

Explicative DEX

neașezat, ~ă a [At: URECHE, L. 58 / P: ne-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + așezat] 1 Care nu este așezat. 2 (Asr) Care nu are locuință statornică. 3 (Pex) Care nu are rosturi de viață statornică. 4 (Înv; d. domnie, treburi) Care nu este încă definitiv. 5 (Înv) Dispus spre tulburări. 6 (D. vremuri, stări) Zbuciumat. 7 (Reg; d. copii) Vioi.

neașezat a. 1. care încă nu s’a așezat, nomad; 2. fig. neliniștit, turbulent.

neașezát, -ă (ea 2 sil.) adj. Rar. Fig. Care nu e așezat, neliniștit, dezordonat.

AȘEZAT I. adj. 1 p. AȘEZA contr. NEAȘEZAT 2 ~ la minte, cu minte sănătoasă, cu judecată: bunicul era ~ la mintea lui (CRG.) 3 Cuminte, de treabă, cu purtări bune, astîmpărat: e mic, numai de opt ani, și ~ ca un om mare (BAS.) 4 Temeinic, trainic: domnind cu pace, cu domnie ~ă și cu țară întemeiată (MUST.) . II. sbst. 1 Faptul de a (se) așeza 2 Logodnă.

Sinonime

NEAȘEZAT adj. v. nestatornic.

neașezat adj. v. NESTATORNIC.

Tezaur

NEAȘEZAT, adj. Negativ al lui așezat. cf. arghezi, b. 7. 1. (Astăzi rar) Care nu are locuință statornică, care nu este stabilit nicăieri; p. ext. care nu are rosturi de viață statornică. Scriitorii dentăiu n-au aflat scrisori, ca de niște oameni neașăzați și nemernici, mai mult proști decît să știe carte. ureche, l. 58. Perit-au atunce multe vite a lăcuitorilor iar a bejenarilor așași au pierit mai de tot fiind ei niște oameni neașezați. neculce, ap. hem 2007. ♦ (Învechit; despre domnie, treburi) Care nu este (încă) definitiv. Domniia Tomșiăi iaste neașezată, că steag de la împărăție încă nu-i venise. ureche, l. 176. 2. (Învechit) Dispus spre tulburări, spre nesupunere; neastîmpărat (1). Iară craiul au făcut sfat, ce va face cu această țară mișcătoare și neașezată. ureche, l. 79, cf. valian, v. Țara aceasta neașezată, cu oameni așa de răi și de schimbători. sadoveanu, z. c. 126. ♦ (Despre vremuri, stări) Tulbure, zbuciumat. Am aflat de războaiele și timpurile neașezate care sînt la Moldova. sadoveanu, o. x, 20. 3. (Regional; despre copii) Neastîmpărat (2) (Nojorid-Oradea). cf. alr i 1 517/320. – pl.: neașezați, -te. – pref. ne- + așezat.

Intrare: neașezat
neașezat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neașezat
  • neașezatul
  • neașezatu‑
  • neașeza
  • neașezata
plural
  • neașezați
  • neașezații
  • neașezate
  • neașezatele
genitiv-dativ singular
  • neașezat
  • neașezatului
  • neașezate
  • neașezatei
plural
  • neașezați
  • neașezaților
  • neașezate
  • neașezatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)