NEBIRUIT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. – Pref ne- + biruit.

nebiruit, ~ă a [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 28/14 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + biruit] 1 Care nu este biruit. 2 Care nu poate fi biruit Si: invincibil. 3 (Fig) Care nu poate fi stăpânit.

NEBIRUIT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. – Ne- + biruit.

NEBIRUIT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; neînvins, invincibil. Nebiruit e brațul tău. COȘBUC, P. I 257. Domnul Ștefan cel vestit, Domnul cel nebiruit! ALECSANDRI, P. III 161.

NEBIRUIT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la biruit): De ~ care nu poate fi biruit; de neînvins. /ne- + biruit

nebiruit a. neînvins.

nebiruít, -ă adj. Neînvins.

nebiruit adj. m., pl. nebiruiți; f. nebiruită, pl. nebiruite

nebiruit adj. m., pl. nebiruiți; f. nebiruită, pl. nebiruite

nebiruit adj. m., pl. nebiruiți; f. sg. nebiruită, pl. nebiruite

NEBIRUIT adj. v. imbatabil.

NEBIRUIT adj. imbatabil, invincibil, nebătut, neînfrînt, neînvins, (înv.) nefrînt. (Un sportiv ~.)

NEBIRUIT, -Ă adj. Negativ al lui biruit; care nu este sau nu poate fi biruit; neînfrint, neînvins, (învechit) nefrînt; invincibil. Au pornit toate puterile sale asupra străluminatului și adevărat nebiruitului... împăratului nemțesc. n. costin, let. ii, 28/14. Puterea sa cea nebiruită. neculce, l. 47. Cine-n valuri se răpede? Domnul Ștefan cel vestit, Domnul cel nebiruit! alecsandri, poezii, 161. Nebiruit e omul ce luptă cu credință! El știe că pe lume nimic zadarnic nu-i. vlahuță, o. a. 60. Nebiruit e brațul tău. coșbuc, f. 118. ◊ Fig. Limba cea părințască... nebiruit martur ni iaste. cantemir, hr. 104. ♦ Fig. Care nu poate fi stăpînit, dominat. Urzește planul de a merge pe ascuns în Moldova, ca să vadă acea necunoscută frumuseță ce-i insuflasă un amor nebiruit. asachi, s. l. ii, 6. Grăbind spre han, Vitoria simțea cum o umplu gînduri și hotărîri nebiruite. sadoveanu, o. x, 555. – pl.: nebiruiți, -te. – pref. ne- + biruit.