* COMPETENȚĂ (pl. -țe) sf. 1 ⚖️ Măsura puterii pe care o atribue legea funcționarilor; dreptul ce are un tribunal, un judecător de a intra în cercetarea unei pricini ¶ 2 Ⓕ Pricepere, destoinicie de a judeca, de a-și da părerea despre un lucru ¶ ¶ C. NECOMPETENȚĂ, 'INCOMPETENȚĂ [fr.].

NECOMPETENȚĂ s. v. incapacitate.

NECOMPETENȚĂ s. incapacitate, incompetență, nepregătire, nepricepere, (fig.) slăbiciune. (~ unui profesor.)