NECOMUNICATIV, -Ă, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil. – Pref. ne- + comunicativ.

necomunicativ, ~ă a [At: DEX² / Pl: ~i, ~e / E: ne- + comunicativ] (D. oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți Si: nesociabil (3).

NECOMUNICATIV, -Ă, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil. – Ne- + comunicativ.

necomunicativ adj. m., pl. necomunicativi; f. necomunicativă, pl. necomunicative

*necomunicativ adj. m., pl. necomunicativi; f. necomunicativă, pl. necomunicative

necomunicativ adj. m. comunicativ

NECOMUNICATIV adj. v. ursuz.

NECOMUNICATIV adj. insociabil, morocănos, mut, neprietenos, nesociabil, posac, posomorît, taciturn, tăcut, urîcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. și reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreț, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclișit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. și Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~; fire ~.)

Necomunicativ ≠ comunicativ