11 definiții pentru necunten

din care

Explicative DEX

necunten, ~ă [At: SCL 1963, 21 / V: ~con~, ~tin / Pl: (1) ~i, ~e / E: ns cf necuntenit] (Reg) 1 a Necontenit (1). 2 av Necontenit (6).

necontin, ~ă a, av vz necunten

necuntin, ~ă a, av vz necunten

* necontenít, -ă adj. Care nu contenește, neîncetat, mereŭ, continuŭ. Adv. Ploŭă necontenit. – În Olt. și necóntin (NPl. Ceaur, 123), în est și necúntin.

necúntin V. necontenit.

Sinonime

NECUNTEN adj. v. etern, nesfârșit, perpetuu.

NECUNTEN adj., adv. v. continuu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, permanent, veșnic.

NECUNTEN adv. v. încontinuu, întruna, mereu, neobosit, neostenit, pururi.

necunten adj. v. ETERN. NESFÎRȘIT. PERPETUU.

necunten adj., adv. v. CONTINUU. NECONTENIT. NECURMAT. NEÎNCETAT. NEÎNTRERUPT. PERMANENT. VEȘNIC.

necunten adv. v. ÎNCONTINUU. ÎNTRUNA. MEREU. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PURURI.

Intrare: necunten
necunten adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necunten
  • necuntenul
  • necuntenu‑
  • necuntenă
  • necuntena
plural
  • necunteni
  • necuntenii
  • necuntene
  • necuntenele
genitiv-dativ singular
  • necunten
  • necuntenului
  • necuntene
  • necuntenei
plural
  • necunteni
  • necuntenilor
  • necuntene
  • necuntenelor
vocativ singular
plural
necontin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
necuntin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)