NECUPRINS, -Ă, necuprinși, -se, adj., s. n. 1. Adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi pătruns cu mintea, înțeles. 2. S. n. Spațiu, întindere nelimitată; nemărginire, imensitate; infinit. – Pref. ne- + cuprins.

necuprins, ~ă [At: VARLAAM, C. 61 / V: (înv) ~cop~ / Pl: ~nși, ~e, (nob, sn) ~uri / E: ne- + cuprins] 1-2 a Care (nu este sau) nu poate fi cuprins între anumite limite spațiale, temporale etc. Si: infinit, nelimitat, nemărginit. 3 a (Pex) Imens. 4 a Care nu poate fi cuprins de mintea omenească Si: neînțeles², nepătruns. 5 a Necunoscut (2). 6 sn Spațiu, întindere nelimitată. Si: infinit, nemărginire. 7 sn (Pex) Imensitate.

NECUPRINS, -Ă, necuprinși, -se, adj., s. n. 1. Adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi pătruns cu mintea, înțeles. 2. S. n. Spațiu, întindere nelimitată; nemărginire, imensitate; infinit. – Ne- + cuprins.

NECUPRINS, -Ă, necuprinși, -se, adj. Imens, infinit. (Substantivat, n.; poetic) Tot necuprinsul tace fermecat, Doar de departe vine tremurată O doină de drumeț întîrziat. CERNA, P. 74.

NECUPRINS² ~să (~și, ~se) (negativ de la cuprins): De ~ a) care nu poate fi cuprins cu ochii; nemărginit; nesfârșit; nelimitat; infinit; b) care nu poate fi cuprins cu mintea; neînțeles. /ne- + cuprins

necoprins, ~ă a vz necuprins

necuprins¹ (desp. -cu-prins) adj. m., pl. necuprinși; f. necuprinsă, pl. necuprinse

necuprins¹ (-cu-prins) adj. m., pl. necuprinși; f. necuprinsă, pl. necuprinse

necuprins adj. m. (sil. -prins), pl. necuprinși; f. sg. necuprinsă, pl. necuprinse

NECUPRINS adj., s. 1. adj. v. imens. 2. s. v. nemărginire.

NECUPRINS adj., s. 1. adj. imens, infinit, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nesfîrșit, nețărmurit, (rar) ilimitat. (O cîmpie ~.) 2. s. enormitate, imensitate, infinit, nemărginire, nemărginit, nesfîrșire, nesfîrșit, vastitate. (~ unei suprafețe.)

NECUPRINS, -Ă adj., s. n. 1. adj. Negativ al lui cuprins; care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite (în spațiu, în timp, în intensitate); nelimitat, nemărginit (2, 3), infinit, imens. Dumnedzău iaste necuprins; loc nu iaste să-l poată încăpea, varlaam, c. 61. Omar negreșit voiește c-un jurămînt necoprins Să m-apropie mai tare d-al meu stăpîn neînvins. HELIADE, O. I, 427, cf. DDRF, ALEXI, W. Producțiuni juvenile ale unui suflet aprins de necuprinsul dor pentru idealul nostru, f (1906), 33. Bătrînii... uscară Insectele-n vitrine, Ca specii rare, Sălbaticele plante în herbare, Pămîntul necuprins în petece de hărți, camil petrescu, v. 8. 2. adj. Care nu poate fi cuprins de mintea omenească, mai presus de mintea omenească, neînțeles², nepătruns (2), (învechit) neajuns² (1) ; necunoscut (I). Ce taină necoprinsă este omul pentru sineși. marcovici, c. 11/23. Acest lucru este omul, noian necuprins de minte, în care se vede gîndul unei minți nemărginite. conachi, p. 258. Ajungeau și la noi idei și cunoștințe cu totul nouă, neauzite și necoprinse pentru publicul cel mare. barițiu, p. a. ii, 73. ◊ (Substantivat) Și nu mai ești!... O groapă sub rînjetele-i crunte Cuprinse necuprinsul din geniala-ți frunte. demetrescu, o. 48. 3. s. n. Spațiu, întindere nelimitată, nemărginire, imensitate; infinit. Vezi, zboar-atîția fluturi în necuprinsul firii. goga, p. 115. Tot necuprinsul tace fermecat, Doar de departe vine tremurată O doină de drumeț întîrziat. cerna, p. 74. O, stelelor!... De cum se lasă noaptea-n necuprins, Așa v-aștept cu sete scînteierea. id. ib. 166. Ne strecurăm cu gesturi de strigoi în necuprinsul unui vast cavou. camil petrescu, v. 53. Pe zidurile vechi de case... Presari miresmele aduse din necuprinsuri fără pază. minulescu, v. 111. Stau înțeleși în taina ierbii și se-nțeleg cu necuprinsul. arghezi, f. 16. Zînă, cît mai sînt pe lume Nu te uit și nu mă las învins. Îngînîndu-l, tainicul tău nume Mă împinge-n largul necuprins. beniuc, v. 49. – pl.: (1, 2) necuprinși, -se, (3, neobișnuit) necuprinsuri. – Și: (învechit) necoprins, -ă adj. – pref. ne- + cuprins.