NECUPRINS, -Ă, necuprinși, -se, adj., s. n. 1. Adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi pătruns cu mintea, înțeles. 2. S. n. Spațiu, întindere nelimitată; nemărginire, imensitate; infinit. – Pref. ne- + cuprins.

necuprins, ~ă [At: VARLAAM, C. 61 / V: (înv) ~cop~ / Pl: ~nși, ~e, (nob, sn) ~uri / E: ne- + cuprins] 1-2 a Care (nu este sau) nu poate fi cuprins între anumite limite spațiale, temporale etc. Si: infinit, nelimitat, nemărginit. 3 a (Pex) Imens. 4 a Care nu poate fi cuprins de mintea omenească Si: neînțeles², nepătruns. 5 a Necunoscut (2). 6 sn Spațiu, întindere nelimitată. Si: infinit, nemărginire. 7 sn (Pex) Imensitate.

NECUPRINS, -Ă, necuprinși, -se, adj., s. n. 1. Adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi pătruns cu mintea, înțeles. 2. S. n. Spațiu, întindere nelimitată; nemărginire, imensitate; infinit. – Ne- + cuprins.

NECUPRINS, -Ă, necuprinși, -se, adj. Imens, infinit. (Substantivat, n.; poetic) Tot necuprinsul tace fermecat, Doar de departe vine tremurată O doină de drumeț întîrziat. CERNA, P. 74.

NECUPRINS² ~să (~și, ~se) (negativ de la cuprins): De ~ a) care nu poate fi cuprins cu ochii; nemărginit; nesfârșit; nelimitat; infinit; b) care nu poate fi cuprins cu mintea; neînțeles. /ne- + cuprins

necoprins, ~ă a vz necuprins

necuprins¹ (desp. -cu-prins) adj. m., pl. necuprinși; f. necuprinsă, pl. necuprinse

necuprins¹ (-cu-prins) adj. m., pl. necuprinși; f. necuprinsă, pl. necuprinse

necuprins adj. m. (sil. -prins), pl. necuprinși; f. sg. necuprinsă, pl. necuprinse

NECUPRINS adj., s. 1. adj. v. imens. 2. s. v. nemărginire.

NECUPRINS adj., s. 1. adj. imens, infinit, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nesfîrșit, nețărmurit, (rar) ilimitat. (O cîmpie ~.) 2. s. enormitate, imensitate, infinit, nemărginire, nemărginit, nesfîrșire, nesfîrșit, vastitate. (~ unei suprafețe.)