NEDELICATEȚE, (2) nedelicateți, s. f. 1. Lipsă de delicatețe. 2. Gest, atitudine sau vorbă lipsită de delicatețe; impolitețe, indelicatețe. – Pref. ne- + delicatețe (după fr. indélicatesse).

nedelicatețe sf [At: PONTBRIANT, D. / V: ~ță / Pl: (2) ~ți / E: ne- + delicatețe cf fr indélicatesse] 1 Lipsă de delicatețe. 2 Gest, atitudine, comportare, vorbă etc. lipsită de delicatețe Si: indelicatețe. 3 Impolitețe.

NEDELICATEȚE, nedelicateți, s. f. Lipsă de delicatețe; gest, atitudine sau vorbă lipsită de delicatețe; impolitețe, indelicatețe. – Ne- + delicatețe (după fr. indélicatesse).

NEDELICATEȚE s. f. Gest sau vorbă lipsită de delicatețe; indelicatețe. Îi părea rău că prietenul săvîrșise o nedelicatețe. C. PETRESCU, Î. II 86. Titu era convins în sineși că elocința secretarului s-a dezlănțuit mai cu seamă din pricina nedelicateței lui involuntare. REBREANU, R. I 301.

NEDELICATEȚE s.f. Gest sau vorbă lipsită de delicatețe. [Var. nedelicateță s.f. / < ne- + delicatețe, după fr. indélicatesse].

NEDELICATEȚE s. f. lipsă de delicatețe; faptă, vorbă lipsită de delicatețe, impolitețe, grosolănie. (după fr. indélicatesse)

nedelicateță sf vz nedelicatețe

NEDELICATEȚĂ s.f. v. nedelicatețe.

nedelicatețe s. f., art. nedelicatețea, g.-d. art. nedelicateții; (fapte, vorbe) pl. nedelicateți

nedelicatețe s. f., art. nedelicatețea, g.-d. art. nedelicateții; (fapte, vorbe) pl. nedelicateți

nedelicatețe s. f., art. nedelicatețea, g.-d. art. nedelicateții; (fapte, vorbe) pl. nedelicateți

NEDELICATEȚE s. v. mitocănie.

Nedelicatețe ≠ politețe