NEDREPT, NEDREAPTĂ, nedrepți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = în mod silnic, samavolnic; în mod neîntemeiat, fără temei. 2. (Înv.; gram.; despre complemente sau propoziții completive) Indirect. – Pref. ne- + drept.

nedrept, ~eaptă [At: PSALT 62 / V: (înv) ~derept, ~dirept / Pl: ~pți, ~e / E: ne- + drept] 1 a (D. oameni) Care nu este drept cu semenii săi. 2 a (D. oameni) Care judecă și apreciază în mod subiectiv pe cineva, aducându-i prejudicii morale sau materiale. 3 a (D. oameni) Care nu vrea să recunoască dreptatea cuiva. 4 a (D. oameni) Care nedreptățește pe cineva. 5 a (Bis) Păcătos. 6 a (Înv; îs) Mărturie ~eaptă Martor mincinos. 7 a (Înv; îas) Sperjur. 8 a Care aparține unui om nedrept . 9 a Comis de un om nedrept (1). 10 a Care trădează pe un om nedrept (1). 11 a Care arată lipsă de obiectivitate a cuiva Si: subiectiv. 12 a Care nedreptățește pe cineva, aducându-i prejudicii morale sau materiale. 13 a Care nu este conform cu principiile de dreptate, de obiectivitate sau de cinste. 14 a (Îs) Război ~ Război purtat pentru anexiuni, pentru cotropirea, jefuirea și subjugarea altor popoare. 15 av (Îvr) (Cu sens de superlativ) Extrem de... 16 sn (Îlav) Pe (sau, înv, cu) ~ sau (pop) pe (sau cu) ~ul sau (nob) prin ~ În mod silnic Si: samavolnic. 17 sn (Îal) În mod subiectiv, nedreptățind pe alții. 18 sn (Îal) În mod neîntemeiat. 19 a (Îvr, d. lucruri materiale) Care este însușit, agonisit în mod incorect, abuziv. 20 a (Grm; înv; îs) Complement ~ Complement indirect. 21 a (Grm; înv; îs) Cădere ~eaptă Caz oblic.

NEDREPT, NEDREAPTĂ, nedrepți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = în mod silnic, samavolnic; în mod neîntemeiat, fără temei. 2. (Înv.; gram.; despre complemente sau propoziții completive) Indirect. – Ne- + drept.

NEDREPT², -EAPTĂ, nedrepți, -te, adj. Care nu este drept sau conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal, nejust. Dar acum, nedreapta rînduială Ce-a ținut pe Creangă-n sărăcie în bojdeuca lui din Sărărie E chemată azi la socoteală. D. BOTEZ, F. S. 34. Se găsea nedrept în chipul prea aspru cu care judeca lumea. VLAHUȚĂ, O. AL. 103. Zdrobiți orînduiala cea crudă și nedreaptă, Ce lumea o împarte în mizeri și bogați! EMINESCU, O. I 60. ◊ Complement nedrept = complement indirect, v. indirect.

NEDREPT¹ s. n. (Numai în loc. adv.) Pe nedrept sau pe (mai rar cu) nedreptul = în mod nedrept, comițîndu-se o nedreptate; samavolnic. Era în ochii lui durere, spaimă, jignire de om care se vede... învinovățit pe nedrept. GALAN, B. I 262. Bani agonisiți cu nedreptul. SBIERA, P. 4. El se jura că pe nedrept îl bănuiește. CARAGIALE, O. III 34. Cu nedreptul i le luase. NEGRUZZI, S. II 147.

NEDREPT ~eaptă (~epți, ~epte) (negativ de la drept): Pe ~ în mod arbitrar; fără temei. /ne- + drept

nedrept a. care nu e drept: sentință nedreaptă. ║ n. ceeace e nedrept.

nedrépt, -eáptă adj. adj., pl. f. epte. Care nu e drept, injust. Pe nedrept, fără dreptate: a condamna pe nedrept.

nederept, ~eaptă a vz nedrept

nedirept, ~eaptă a vz nedrept

PER FAS ET NEFAS (lat.) = Pe drept sau pe nedrept. A izbutit pe toate căile: per fas et nefas.

nedrept¹ (desp. ne-drept) adj. m., pl. nedrepți; f. nedreaptă, pl. nedrepte

nedrept² (pe ~) (desp. ne-drept) loc. adj., loc. adv. (pedeapsă ~, a pedepsi ~)

*nedrept² (pe ~) (ne-drept) loc. adv.

nedrept¹ (ne-drept) adj. m., pl. nedrepți; f. nedreaptă, pl. nedrepte

nedrept adj. m. (sil. -drept), pl. nedrepți; f. sg. nedreaptă, pl. nedrepte

pe nedrept loc. adv. (sil. -drept)

NEDRÉPT, -EÁPTĂ adj. (< drept) adj. 1. (Și adv.) Care nu este conform cu dreptatea; inechitabil; incorect, injust; ilegal. ◊ (Dr.) Nedreaptă luare = infracțiune care constă în folosirea de către un funcționar, în exercițiul funcțiunii, a oricăror mijloace pentru a determina o persoană să-i dea o sumă de bani sau un alt lucru, pretinzând că-i este datorată. ◊ (Substantivat, n.) Pe nedrept(ul) = fără nici un drept, în mod samavolnic, abuziv. 3. (GRAM.; despre complemente și propoziții completive) Indirect.

NEDREPT adj. v. indirect.

NEDREPT adj. 1. (înv. și reg. fig.) strâmb. (Om ~.) 2. inechitabil, injust, neechitabil, nejust, (livr.) inic. (O măsură ~.)

NEDREPT adj. 1. (înv. și reg. fig.) strîmb. (Om ~.) 2. inechitabil, injust, neechitabil, (livr.) inic. (O măsură ~.)

nedrept adj. v. INDIRECT.

Per fas et nefas (lat. „Pe cale dreaptă și nedreaptă”)- zicătoare latină care înseamnă de fapt: pe orice cale, prin orice mijloace, permise sau nepermise. Mirabeau, unul din capii revoluției franceze, folosea această zicală: „… să presupunem un scelerat care ar dori libertatea per fas et nefas și care nu s-ar rușina de nici un fel de mijloace. Ei bine, s-ar alege cu rușine și nici n-ar dobîndi libertatea”. FOL.