nefast, ~ă a [At: CALENDAR (1852), 46/4 / Pl: ~aști, ~e / E: fr néfaste] 1 Care aduce nenorocire, necaz, supărare Si: fatal, funest, nefericit (7), sinistru. 2 (Îs) Zile ~e Zile despre care romanii credeau că nu aduc noroc și în care nu tratau afaceri publice.

NEFAST, -Ă, nefaști, -ste, adj. Care aduce nenorociri, supărări; dăunător. V. funest. Te-ai abătut numai sub influența nefastă a unui rău prieten? CAMIL PETRESCU, T. II 602. De ce să fiți voi sclavii milioanelor nefaste Voi, ce din munca voastră abia puteți trăi? EMINESCU, O. I 59.

NEFAST, -Ă adj. 1. (La romani) Care era oprit de legile divine. ◊ Zile nefaste – zile despre care romanii credeau că aduc nenoroc și în care nu tratau afaceri publice. 2. Aducător de nenorocire, de supărare. [Pl. -aști, -aste. / < lat. nefastus, cf. fr. néfaste].

NEFAST, -Ă adj. 1. (la romani) oprit de legile divine. ♦ zile ~e = zile despre care romanii credeau că aduc nenoroc. 3. aducător de nenorocire; fatal, funest. (< fr. néfaste, lat. nefastus)

NEFAST ~stă (~ști, ~ste) 1) Care are consecințe dezastruoase; cu urmări extrem de grave; funest; fatal. Influență ~stă. 2) (la romani) Care era strict interzis de legile divine. * Zile ~ste zile considerate de romani drept aducătoare de nenoroc, în care afacerile publice erau suspendate. /<fr. néfast

nefast a. 1. se zicea la Romani de zilele interzise de a se pleda; 2. fig. nenorocit, funest: sclavii milioanelor nefaste EM.

* nefást, -ă adj. (lat. nefastus, d. nefas, ilicit). Se zicea la Romanĭ despre zilele în care religiunea nu permitea să te ocupĭ de afacerĭ publice și despre zilele de doliŭ (considerate ca funeste) în amintirea unuĭ eveniment nenorocit. Fig. Funest: zi, acțiune funestă. Adv. În mod funest: a influența funest.

nefast adj. m., pl. nefaști; f. nefastă, pl. nefaste

nefast adj. m., pl. nefaști; f. nefastă, pl. nefaste

nefast adj. m., pl. nefaști; f. sg. nefastă, pl. nefaste

NEFAST adj. 1. v. nenorocos. 2. v. funest.

NEFAST adj. 1. nenorocos, rău. (A fost o zi ~ pentru el.) 2. fatal, funest, sinistru, sumbru, (pop.) pocit. (O presimțire ~.)

Nefast ≠ fast

NEFAST, -Ă adj. Care aduce nenorocire (1), necaz, supărare; nenorocos; dăunător; fatal. Nefaste (de rău ogur) evenimente, calendar (1852), 46/4. Timpuri nefaste, rom. Lit. 184¹/17. Comisia centrală... puse de a se tipări și împărți prin sate, în mii de exemplare, proiectul nefast votat de ea. kogălniceanu, s. a. 227. Timpurile cele mai nefaste ale istoriei noastre (a. 1865). uricariul, x, 376. De ce să fiți voi sclavii milioanelor nefaste... ? eminescu, o. i, 59. O zi nefastă m-a adus pe lume În veacul nostru de melancolie, topîrceanu, p. o. 91, cf. 157. Te-ai abătut numai sub influența nefastă a unui rău prieten, camil petrescu, t. ii, 602. Aducerea la cunoștința publicului a urmărilor nefaste ale acestor afecțiuni, ygrec, m. n. 269, cf. 152. S-a isprăvit ciclul de zile nefaste, sadoveanu, o. x, 313. Anul ăsta a fost nefast, călinescu, e. o. ii, 225. Primitivul își ascunde părul sau unghiile tăiate, pentru a nu fi folosite de adversari în acțiuni magice nefaste, vianu, m. 26, cf. ralea, s. t. iii, 189. ◊ (Prin lărgirea sensului) Diminutivele românești au... nefasta proprietate de a cuprinde în terminarea lor silaba intonată, maiorescu, cr. i, 90. – pl.: nefaști, -ste. – Din fr. néfaste.