NEFĂȚĂRIT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Înv.) Lipsit de prefăcătorie; sincer, deschis; obiectiv, drept. – Pref. ne- + fățărit.

nefățărit, ~ă a [At: GT (1838), 21²/12 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + fățărit] (Înv) 1 Care nu a fost favorizat. 2 Care nu favorizează pe nimeni Si: drept, obiectiv. 3 Lipsit de prefăcătorie Si: sincer.

NEFĂȚĂRIT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Înv.) Lipsit de prefăcătorie; sincer, deschis; obiectiv, drept. – Ne- + fățărit.

NEFĂȚĂRIT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Rar) Sincer, deschis, neprefăcut. Noi nu înțelegem altă critică decît pe cea dreaptă, nepărtinitoare, nefățărită. ODOBESCU, S. I 504.

nefățărit (înv.) adj. m., pl. nefățăriți; f. nefățărită, pl. nefățărite

nefățărit (înv.) adj. m., pl. nefățăriți; f. nefățărită, pl. nefățărite

nefățărit adj. m., pl. nefățăriți; f. sg. nefățărită, pl. nefățărite

NEFĂȚĂRIT adj. v. cinstit, drept, imparțial, neparțial, nepărtinitor, neprefăcut, obiectiv, sincer.

nefățărit adj. v. CINSTIT. DREPT. IMPARȚIAL. NEPARȚIAL. NEPĂRTINITOR. NEPREFĂCUT. OBIECTIV. SINCER.

NEFĂȚĂRIT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui fățărit. 1. Care nu părtinește, nu favorizează pe nimeni; obiectiv, drept. Critică... dreaptă, nepărtinitoare, nefățărită. odobescu, s. i, 504. ◊ Fig. Prețuia valoarea românilor de pe asprul și nefățăritul cîmp de război, id. ib. m, 610. 2. Lipsit de prefăcătorie, de ipocrizie; sincer. Pentru poftirile carele mi-ați arătat cu prilejul dietei..., vă aduc nefățărită și fierbinte mulțămită. gt (1838), 212/12. Frumos e omul, Doamne, cu inima curată, Cu floarea conștiinței de crime nepătată, Sincer, nefățărit. mureșanu, p. 66/3. Aceste cîntece izvorîte din sinul sincer și nefățărit al poporului nostru, f (1869), 386. – pl. : nefățăriți, -te. – pref. ne- + fățărit.