negativ, ~ă [At: ASACHI, ALGHEBRA, 7^r/15 / Pl: ~i, ~e / E: lat negativus, fr négatif, ger negativ] 1 a (Mat; d. valori numerice) Care este mai mic decât zero. 2 a (Mat; d. valori numerice) Care se notează în scris cu semnul minus. 3 a (Mat: îs) Semn ~ Semn minus folosit pentru notarea numerelor negative (1). 4 a (D. electricitate) Care apare la anodul unui element generator electronic. 5-6 a, av (Îoc afirmativ) Care exprimă o negare¹ (1). 7 a Care are sau conferă un sens de negare¹ (1). 8 a Care exprimă un refuz. 9 sf (Nob) Unitate lingvistică cu ajutorul căreia se neagă ideea exprimată de o propoziție sau de una dintre părțile ei. 10 a (Îoc pozitiv) Lipsit de însușiri bune, de calități Si: rău. 11 a Care nu se recomandă. 12 a Care produce rău. 13-14 a, av (Care este) periculos. 15 a (Chm, Blg; d. unele reacții ale anticorpilor) Care nu se produce în prezența antigenului, sub influența și în prezența căruia a luat naștere. 16 a (D. analize medicale) Care infirmă prezența în organism a unui agent patogen. 17 a (Log; d. judecăți) Care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. 18 a Ostil progresului. 19 a (Pex) Distructiv. 20 sn Imagine obținută pe un material fotografic (film, hârtie etc.) la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală. 21 sn (Pex) Placă, film sau hârtie fotografică pe care s-a obținut negativul (20). 22 sn (Tip) Literă albă imprimată pe un fond închis.

NEGATIV ², -Ă, negativi, -e, adj. 1. (În opoziție cu afirmativ) Care exprimă o negație, care neagă ceva. Răspuns negativ. Propoziție negativă. 2. (Despre oameni și manifestările lor, în opoziție cu pozitiv) Care e ostil progresului, demobilizator, distructiv. Element negativ. 3. (Mat.) Care este mai mic decît zero. Număr negativ. Mărime negativă. 4. (În expr.) Electricitate negativă = sarcină electrică care apare la anodul unui element generator electrochimic. Mulaj negativ v. mulaj.

NEGATIV, -Ă adj. 1. (op. pozitiv) Care neagă, care tăgăduiește ceva. 2. Care reprezintă o negație. ♦ (Log.; despre judecăți) Care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ♦ Ostil progresului; distructiv. 3. (Despre numere) Mai mic decît zero. // s.n. 1. Imagine obținută prin expunerea la lumină, developarea și fixarea unei varietăți de material fotografic fotosensibil, caracterizată prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat; (p. ext.) hîrtie fotografică, placă, film care conține o astfel de imagine. 2. (Poligr.) Literă albă pe fond închis. [< lat. negativus, cf. fr. négatif].

NEGATIV, -Ă I. adj. 1. care neagă, tăgăduiește ceva. 2. care reprezintă o negație. ◊ (log.; despre judecăți) care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ◊ ostil progresului; distructiv. 3. (despre numere) mai mic decât zero. II. s. n. 1. imagine obținută pe un material fotosensibil, prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat. 2. (poligr.) literă albă pe fond închis. (< fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ)

NEGATIV² ~ă (~i, ~e) (în opoziție cu pozitiv și afirmativ) 1) și adverbial Care neagă ceva; care conține o negație; care exprimă o contestare sau un refuz. Răspuns ~. 2) Care este lipsit de însușiri bune; rău. * Erou ~ erou într-o operă artistică, care cumulează calități considerate ca rele. 3) Care cauzează sau poate cauza un rău; dăunător. Influență ~ă. 4) mat. (despre valori numerice) Care este mai mic decât zero și se notează cu semnul minus. Mărime ~ă. * Semn ~ semnul minus folosit pentru caracterizarea numerelor negative. 5) med. (despre analize, reacții, probe) Care nu adeverește prezența în organism a unui agent patogen. /<it. negativo, lat. negativus, fr. négatif, germ. negativ

negativ a. 1. care exprimă o negațiune: adverb negativ; 2. electricitate negativă, cea desvoltată pe corpuri rășinoase; probă negativă, reproducere fotografică în care albul e reprezentat prin negru și viceversa.

* negatív, -ă adj. (lat. negativus). Care arată o negațiune: particulă negativă. Jur. Sentență negativă, sentență de achitare. Alg. Cantitate negativă, care e precedată de semnu scăderiĭ. Fiz. Electricitate negativă, aceĭa care se dezvoltă frecînd o bucată de rășină cu o stofă de lînă. Probă negativă, în fotografie, aceĭa în care negru modeluluĭ e înlocuit pin alb, și albu pin negru. Adv. În mod negativ, pin „nu”: a răspunde negativ. V. afirmativ, pozitiv.

negativ¹ adj. m., pl. negativi; f. negativă, pl. negative

negativ¹ adj. m., pl. negativi; f. negativă, pl. negative

negativ adj. m., pl. negativi; f. sg. negativă, pl. negative

NEGATIV, -Ă adj. (< lat. negativus, cf. fr. négatif): în sintagmele adjectiv pronominal negativ, adverb negativ, formă verbală negativă, imperativ negativ, parte de vorbire negativă, prefix negativ, pronume negativ și propoziție negativă (v.).

NEGATIVĂ termen tehnic uzual în parașutism, desemnând poziția de cădere liberă săgeată pe spate.

NEGATIV adj. 1. v. defavorabil. 2. v. dăunător. 3. v. minus.

NEGATIV adj. 1. defavorabil, nefavorabil. (O critică ~ făcută cărții.) 2. dăunător, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. și pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte ~ pentru...) 3. minus. (Semnul ~.)

CATALIZĂ NEGATIVĂ s. v. anticataliză.

CATALIZĂ NEGATIVĂ s. (CHIM.) anticataliză.

Negativ ≠ afirmativ, pozitiv

NEGATIV, -Ă adj., s. n. I. adj. 1. (Mat.; despre valori numerice) Care este mai mic decît zero sau egal cu zero; care se notează în scris cu semnul minus (1). [Numerele] ce urmează sămnului „–” să numesc... negative. asachi, alghebra, 7^r/5, cf. poenaru, e. a. 6/11. Cînd esponentul este negativ, adecă are semnul „–”, atunci trebuie a’mpărți unimea prin rădăcină de atîtea ori cîte unimi are esponentul. lazarini, m. 184/5. Cîtimi pozitive și... cîtimi negative. culianu, a. 8. Orice număr pozitiv este mai mare decît orice număr negativ. algebra viii, 11. ◊ Semn negativ = semnul minus (1), folosit pentru caracterizarea numerelor negative (I 1). După această formă se vor alcătui lesne... puterile din rădăcina A – B, de se vor însămna făcuturile cu semnul negativ. aat 180^v/14. Această lucrare cere a... se arăta prin semnul „–” ce se pronunțiază minus sau mai puțin, și-l numim negativ. heliade, a. 3/2. Semnul „–” se numește negativ. g. pop, e. 6/13. 2. (Despre electricitate) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. De iaste așa, cu bună seamă acest copaciu are în sine electricitate negativă. leon asachi, b. 42/14. Electricitatea steclei s-au luat de pozitivă, iară a rășinelor, a cerei cei tari, de negativă. stamati, f. 114/20, cf. barasch, m. iii, 68/25. Potențialul este pozitiv sau negativ după semnul electricității cu care este încărcat electrometrul. poni, f. 205, cf. 195. Seva... transportă spre părțile superioare ale plantei sarcini electrice negative. agrotehnica, i, 219. Electronul este sarcina elementară de electricitate negativă. Chim. an. călit. 12. Capătă o sarcină electrică negativă. ib. 17. ◊ (Adverbial) Unul și același element poate primi unul sau mai mulți electroni și să se încarce negativ. ib. 22. 3. (În opoziție cu afirmativ) Care exprimă o negare¹ (1) sau un refuz, care neagă ceva, care are (sau conferă) un sens de negare¹. Particulă negativă. heliade, gr. rom. 111/29, cf. id. d. j. 65/7. S-au rostit răspunsul negativ (neînvoitor). ar (1838), 100¹/9. O propoziție negativă. gr. r.-n. ii, 41/20. Pozitive sînt noțiunile care afirmă ceva, negative sînt acele care înlătură o afirmare. maiorescu, l. 34, cf. id. cr. i, 78. Imperativul negativ se deosebește de cel afirmativ. iordan, g. 191, cf. 36. Don Diego e așa de supărat de răspunsul negativ pe care i l-a dat don Bernardo..., încît îi dă o palmă. călinescu, i. 124. Atunci cînd întrebarea este la forma negativă, se răspunde prin adverbul „ba”. scl 1955, 284. De fiecare dată am primit răspuns negativ. scînteia, 1962, nr. 5404. ◊ (Adverbial) Medicul răspunse... negativ. calendar (1857), 80/1. ♦ (Substantivat, f.; neobișnuit) Cuvînt sau enunț cu ajutorul căruia se neagă ideea exprimată de o propoziție sau de una dintre părțile ei. Și-a împlinit ea oare cel puțin angajamentul? La aceasta putem răspunde cu negativa. filimon, o. ii, 190. 4. (în opoziție cu pozitiv) Lipsit de însușiri bune, de calități, rău; care nu se recomandă, care produce rău, care este periculos. Poate însă un grad potrivit a frigului într-atîta întări viiața încît dînsul concentrează puterea vieții..., însă aceasta nu este pozitivă, ci negativă întărire. vasici, m. i, 37/20. Precum vezi, ai perspectiva unei compensații negative. hogaș, dr. i, 63. Înghețul poate avea și alte efecte negative asupra plantelor. agrotehnica, ii, 77, cf. i, 757. Asemenea fenomene negative nu sînt altceva decît manifestări de snobism intelectual. s ianuarie 1962, 12. ◊ (Adverbial) Asupra pîraielor de munte influența omului se face simțită în două moduri: a) pozitiv... și b) negativ, prin distrugerea întregului efectiv piscicol. c. antonescu, p. 20. ◊ (Substantivat) O asemenea construcție a favorizat crearea unui anume raport între personajele pozitive și „negativii” care le stau în cale. gl 1952, nr. 260, 7/2. 5. (Chim., Biol.; despre unele reacții ale anticorpilor) Care nu se produce în prezența antigenului sub influența și în prezența căruia a luat naștere; (despre analize medicale) care infirmă prezența în organism a unui anumit agent (patogen). Prin neosalvarsan reacția Wasserman devine mai curînd negativă. ygrec, m. n. 338. II. s. n. 1. Imagine obținută pe un material fotografic (film, hîrtie etc.) la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. ext. placă, film sau hîrtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine. 2. (Tipogr.) Literă albă imprimată pe un fond închis. v. molin, v. t. 56. – pl.: negativi, -e. – Din lat. negativus, fr. négatif, germ. negativ.