NEGHINĂ, neghine, s. f. Buruiană anuală din familia cariofilaceelor cu tulpina și cu frunzele păroase, cu flori roșii-purpurii, cu sămânța măruntă, de culoare neagră, răspândită în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânța acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut și toxicitate. ◊ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărți ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios și trebuie înlăturat. [Pl. și: neghini] – Et. nec.

neghină sf [At: (a. 1652) GCR I, 163/7 / V: (reg) ~gină, ~iră, ~grină, nig~ / Pl: (rar) ~ni, ~ne / E: nct] (Bot) 1 Plantă erbacee cu tulpină păroasă, cu flori roșii-purpurii, cu sămânța măruntă și de culoare neagră, răspândită mai ales în culturile de grâu Si: năgară (3), zizanie, (pop) mălură, (reg) negreață (7) (Agrostemma githago). 2 (Prc) Sămânță de neghină (1), care, măcinată împreună cu sămânța de grâu, dă făinii un gust neplăcut și proprietăți toxice. 3 (Îe) Nu e nici un lucru fără ~ Nu este nici un lucru perfect, fără cusur. 4 (Îe) A alege ~na din grâu A alege binele de rău. 5 (Îae) A despărți pe cei buni de cei răi. 6 (Îe) A semăna ~ (în urechile cuiva) A produce discordie, ceartă. 7 (Fig) Ceea ce este rău, vătămător, primejdios. 8 (Fig) Ceea ce trebuie înlăturat. 9 (Bot; reg) Obsigă (Bromus inermis). 10 (Bot; reg) Zizanie (Lolium perenne). 11 (Reg) Albăstriță (Centaurea cyanus). 12 (Bot; reg; îc) ~-sălbatică Curcubeu (Lychnis coronaria).

NEGHINĂ, neghine, s. f. Plantă erbacee cu tulpina și cu frunzele păroase, cu flori roșii-purpurii, cu sămânța măruntă, de culoare neagră, răspândită mai ales în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânța acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut și toxicitate. ◊ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărți ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios; ceea ce trebuie înlăturat. [Pl. și: neghini] – Et. nec.

NEGHINĂ, neghine, s. f. Buruiană cu flori, de obicei roșii-purpurii, care crește în lanurile de grîu (Agros temma githago); (prin restricție) sămînța măruntă și de culoare neagră a acestei buruieni, care, măcinată împreună cu grîul, dă făinii un gust neplăcut și proprietăți toxice. Vrajba dintre noi să piară, și neghina din ogoară. CREANGĂ, A. 60. Neghina, atît de urîcioasă în grîu, face cel mai frumos efect ca gazon. NEGRUZZI, S. I 96. Ochii-s negri ca neghina, Gura-i dulce ca smochina. HODOȘ, P. P. 48. ◊ Fig. Aceștia sînt oameni de nimic... le zicem mișei, ori mici la suflet, sau neghina omenirii. ISPIRESCU, U. 63. ◊ Expr. A alege neghina din grîu (sau grîul din neghină) = a despărți pe cei buni de cei răi. Ah! mașteră haină Însăși tu ales-ai pentru mine grîul de neghină. În această culă neagră bob cu bob am adunat Rodul bun. DAVILA, V. V. 135. A semăna neghină = a produce zîzanie, discordie, ceartă.

NEGHINĂ ~e f. 1) Plantă erbacee cu tulpină înaltă, păroasă, cu frunze lungi, cu flori roșii și cu semințe mărunte negre, toxice, ce crește prin semănături. 2) Sămânța acestei plante. ◊ A alege ~a de grâu (sau grâul din ~) a separa binele de rău sau pe cei buni de cei răi. A nu ști să deosebească grâul de ~ a nu putea face distincție dintre bine și rău sau dintre cei buni și cei răi. [G.-D. neghinei] /Orig. nec.

neghină f. buruiană ce crește prin sămănături, se amestecă cu grânele, dând făinei de grâu coloare negricioasă și gust neplăcut (Agrostema githago): neghina trebue îndepărtată din sămănăturile de grâu înainte de a se coace; 2. fig. rău, vițiu: a alege neghina din grâu; 3. motiv de vrajbă: zizanie. [Lat. *NIG(E)LLINA, din NIGELLA].

neghínă f., pl. ĭ și e (lat. *nĭglina, din *nigellina, d. nĭgellus, -a, -um, cam negru, nĭger, negru; it. pg. nigella, pv. niele, fr. nielle). 1. O plantă cariofilee (agrostemma gîthágo saŭ githágo, ségetum) care atacă maĭ ales grîu. (Semințele eĭ daŭ făiniĭ de grîŭ o coloare negricĭoasă, un gust neplăcut și niște proprietățĭ toxice din cauză că conține saponină. De aceĭa, neghina trebuĭe să fie îndepărtată de grîŭ în ainte de a se coace). 2. O plantă graminee (lolium perenne) care se amestecă pintre cereale și cauzează marĭ pagube (Se întrebuințează și la făcut pajiștĭ și fînețe artificiale). Fig. Zîzanie, discordie. Lucru răŭ, om vițios. A alege neghina de grîŭ, a exclude pe ceĭ răĭ dintre ceĭ bunĭ (V. cernușcă). 3. Trans. Curcubeŭ, altă plantă cariofilee, numită și barba împăratuluĭ, cultivată pin grădinĭ.

neghiră sf vz neghină

negină² sf vz neghină

negrină sf vz neghină

nighină sf vz neghină

neghină s. f., g.-d. art. neghinei; pl. neghine

neghină s. f., g.-d. art. neghinei; pl. neghine

neghină s. f., g.-d. art. neghinei; pl. neghine

neghină (neghine), s. f. – Plantă (Agrostemma githago). – Megl. migl’ină. Origine suspectă. E greu de separat acest cuvînt de neg și negară, dar der. e greu de explicat; probabil cu suf. -ină, cf. pescuină, ciorchină, știrbină, stupină, vizuină etc. Nu e mai ușoară nici explicația prin intermediul lat. *nigrῑna (Koerting 6540; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 282) sau *nigellῑna (Pușcariu, Conv. Lit., XXXIX, 71; Pușcariu 1163; Pascu, Beiträge, 22; REW 5917; cf. Graur, BL, V, 107). – Der. neghiniță, s. f. (chimion, obiect foarte mic); neghinos, adj. (invadat de neghină). Din rom. provine rut. nehyn (Candrea, Elemente, 406).

NEGHINĂ s. (BOT.; Agrostemma githago) năgară, zizanie, (pop.) mălură, (înv. și reg.) plevilă, (reg.) negreață, (înv.) pleavă.

NEGHINĂ s. v. sălbăție.

neghină s. v. SĂLBĂȚIE.

NEGHINĂ s. (BOT.; Agrostemma githago) năgară, zizanie, (pop.) mălură, (înv. și reg.) plevilă, (reg.) negreață, (înv.) pleavă.

NEGHINĂ s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, cu sămînța măruntă și de culoare neagră, răspîndită mai ales în culturile de grîu, zizanie, năgară (2), (popular) mălură (4), (regional) negreață (5) (Agrostemma githago); p. restr. sămînța acestei plante, care, măcinată împreună cu sămînța de grîu, dă făinii un gust neplăcut și proprietăți toxice. Și dormind oamenii, veni pizmașul lui și sămănă întru grîu neghini și să duse. biblia (1688), 760¹/35. Unele [nedreptăți] precum neghina din grîu curățindu-le (a. 1773). uricariul, iv, 22/4. Laptele-cînelui..., neghina, odosul, holbura... aceastea toate sînt păguboase holdelor. economia, 47/3. Ș-atuncea bine vei vedea Că tu ca grîul vei cădea, Iar cei ce au fost pricina, Ca praful și neghina. zilot, cron. 79. Sămînța... nu este curată de neghină, de măzăriche și de alte buruiene rele. i. ionescu, d. 288. Vrajba dintre noi să piară și neghina din ogoară. creangă, a. 60. Semințe toxice, cum sînt semințele de turtiță sau de neghină. agrotehnica, ii, 181, cf. h iv 84, x 534. Mă muncesc de vine-o lună Ca să-mi fac străina mumă, Și-mi făcui curată ciumă, Că-i străina Ca neghina: Nu-ți știe dorul și mila. teodorescu, p. p. 285. Maică, cînd m-ai legănat, Maică, rău m-ai blăstămat. În leagăn mi-ai pus neghină, Să nu am în veci hodină. marian, na. 313. Ochii-s negri ca neghina, Gura-i dulce ca smochina. hodoș, p. p. 48. Atîta mńi-s de streină, Ca on h’iruț de negină într-on mńijloc de țarină. arh. folk. vi, 237, cf. alr i 1 936/56, 305, 320, 954, 980, 990, alr ii 5173/27, 260, 574, 812, 5 312/520, 531, 821. Nu e grîu fără neghină (= nu e nici un lucru perfect, fără cusur). cf. zanne, p. i, 190. ◊ Expr. A alege neghina din grîu = a alege binele de rău, a despărți pe cei buni de cei răi. cf. lm. (Cu parafrazarea expresiei) Ah! mașteră haină, Însăși tu ales-ai pentru mine grîul de neghină. davila, v. v. 135, cf. zanne, p. i, 224. A semăna neghină (în urechile cuiva) = a produce discordie, ceartă. Vicleanul semănînd neghină în urechile împăratului. dosoftei, ap. tdrg. (Cu parafrazarea expresiei) S-au sîrguit a apuca mai nainte... înbrîncirea sămănătorilor de neghini (a. 1794). gcr ii, 153/23. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios; ceea ce trebuie înlăturat. Dreaptele... porunci și pravile... le aleaseră dă neghină și de pleavă (a. 1652). gcr i, 163/7. Cu sabie ascuțită te-ai văzut tăind împreună toate neghinile, adecă învățăturile... ereticilor. mineiul(1776), 92^v2/11. Pe limba poporului nostru, la niște astfel de oameni le zicem mișei, ori mici la suflet, sau neghina omenirei. ispirescu, u. 63, cf. pamfile, j. iii, 91. Și ești dator ca iarăși să recazi Cu ploaie și cu ropot greu de grindeni, Fertilizînd semințele de azi, Zdrobind neghina lumii, pretutindeni. v. rom. ianuarie 1954, 216. Cum să-ngăduim neghina, nepăsarea, neștiința, Cînd pămîntul însuși cere mult visatele-i minuni? labiș, p. 59. 2. (Regional) Numele a două plante din familia gramineelor: a) obsigă (Bromus inermis). cf. barcianu; b) zizanie (Lolium perenne). cf. anon. car. 3. (Regional) Albăstriță (Centaurea cyanus). cf. PANȚU, PL., BULET. GRĂD. BOT. v, 55. 4. Compus: (regional) neghină-sălbatică = curcubeu (Lychnis coronaria). cf. PANȚU, PL. – pl.: (rar) neghini și neghine. – Și: (regional) nighină (ALR I 1936/750, 790, 896, 900, 940), neghiră (alr ii 5 312/95), negină, negrină (DOINE, 152) s. f. – Etimologia necunoscută.