neghiob, ~oabă [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 249/8 / Pl: ~i, ~oabe / E: nct] 1-2 smf, a Nătărău (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) care acționează fără judecată Si: netot (4-5), prost, stupid. 5-6 smf, a (Om) cu orizont îngust, preocupat de interese mărunte. 7-8 smf, a (Om) neîndemânatic. 9 a (D. fapte, vorbe, manifestări ale oamenilor) Care denotă prostie sau neîndemânare Si: nerozesc, prostesc, stupid, (rar) neghiobesc.

NEGHIOB, -OABĂ, neghiobi, -oabe, adj. (Adesea substantivat) Neîndemînatic, nepriceput, nătărău, nerod, tont. De, mă, neghiobilor; da ce, aici legați voi caii? Locul cailor este la grajd. ISPIRESCU, L. 389. La același șir de patimi deopotrivă fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! EMINESCU, O. I 130. Trei neghiobi mergînd p-o vale Și zărind un urs din cale... Zice unul: ai să-l prindem. PANN, P. V. I 83.

NEGHIOB ~oabă (~obi, ~oabe) 1) și substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; tâmp; nerod; năuc; netot; tont; nătărău; nepriceput; stupid. 2) Care este lipsit de îndemânare; neîndemânatic; stângaci. /Orig. nec.

neghiob a. și m. foarte prost. [Origină necunoscută].

neghĭób, -oábă adj. (cp. cu ung. nagyobb, maĭ mare). Prost, stupid, imbecil. De neghĭob: vorbă neghĭoabă. Subst. Un neghĭob.

neghiob adj. m., s. m., pl. neghiobi; adj. f., s. f. neghioabă, pl. neghioabe

neghiob adj. m., s. m., pl. neghiobi; adj. f., s. f. neghioabă, pl. neghioabe

neghiob adj. m., s. m., pl. neghiobi; f. sg. neghioabă, pl. neghioabe

neghiob, -ghioabă.

neghiob (neghioabă), adj. – Prost, nătîng. Origine obscură. Ne- pare să fie element expresiv, ca în nătă-, cf. năvleg, năvîrlie; dar al doilea element e greu de identificat. Der., din sl. negodinŭ „ingrat”, cf. rus. negodnyĭ „nerod” (Cihac, II, 215), sau din mag. nagyobb „mai mare, major” (Scriban) nu pare posibilă. Tiktin îl interpretează pe ne- drept prefix negativ. Der. neghiobesc, adj. (prostesc); neghiobește, adv. (prostește); neghiobi, vb. (a prosti); neghiobie, s. f. (prostie).

NEGHIOB adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

NEGHIOB adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. șl reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai ești, amice!) 2. adj. nătîng, neghiobesc, nerod, nerozesc, netot, prostesc, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O comportare, o faptă ~.)

Neghiob ≠ ager, deștept, înțelept, inteligent, isteț, mintios

NEGHIOB, -OABĂ adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată, nătărău (1), prost, netot (I 2), nătîng (I 1), (învechit și popular) năuc (1), (învechit și regional) nătîntoc (1), (regional) nătruț (1), nătăbîz, nătrui, natantol; (om) cu orizont îngust, preocupat de interese mărunte; (om) neîndemînatic. Fie cît de nenvățați, Cît neghiobi, cît desfrînați, L-e destul că-s neam mărit. mumuleanu, ap. gcr ii, 249/8, cf. heliade, o. ii, 351. Nimic nu face pe oameni mai neghiobi decît întrebuințarea tuturor puterilor duhului numai spre aur. gt (1839), 86¹/57. Trei neghiobi mergînd p-o vale. pann, p. v. i, 83/11. Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor închină. eminescu, o. i, 140, cf. 130. De, mă neghiobilor; da ce, aici legați voi caii? locul cailor este la grajd. ispirescu, l. 389. Ei, spargi ușa, omule, dărîmi casa, neghiobule! delavrancea, o. ii, 310. Ți-oi arăta eu ce-i, neghiobule! răspunse lupul. contemporanul, iii, 703. Izgoni pe servitoarea neghioabă să n-o vază în ochi. rebreanu, r. i, 200. O, ce neghiob am putut într-o clipă să fiu. topîrceanu, p. o. 10. Acum pricep, rosti un neghiob. arghezi, b. 76. Despre neghiobi ni se spune: se ascund de ploaie în apă. vianu, s. 145. Să-mi paginezi în așa fel încît și cel mai neghiob dintre cititori să observe că am fost cenzurați. stancu, r. a. iv, 345. Asta o știe și cel mai neghiob plutaș. tudoran, p. 98. Asta nu înseamnă că eu trebuia să fiu atît de neghioabă și să te pun într-o situație penibilă. preda, r. 53. Ieși afară, prostule și neghiobule, șez. v, 132. Neghiobul cu năravuri rele cel mai cumplit om pe lume. zanne, p. viii, 42. 2. (Despre fapte, vorbe, manifestări etc. ale oamenilor) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea sau neîndemînarea neghiobului (1), de neghiob; prostesc, nerozesc, stupid, (rar) neghiobesc. Îi văd cît de grosolani și de bruți sînt în neghioabele lor uneltiri. delavrancea, t. 104. Înjurături josnice și neghioabe. petică, o. 405. Răspunde la întrebările mele... neghioabe. galaction, o. 195. Această ieșire neghioabă făcu pe toti să tacă. călinescu, e. o. ii, 35. – pl.: neghiobi, -oabe. – Etimologia necunoscută.