negociație sf [At: AR (1829), 36¹/8 / P: ~ci-a~ / V: ~goți~, ~iune, ~țiațiune / Pl: ~ii / E: fr négociation] (Înv) Negociere (1).

negociațiune sf vz negociație

negoțiație sf vz negociație

negoțiațiune sf vz negociație

negociați(un)e f. 1. acțiunea de a negocia afaceri publice; 2. afacere ce se negociază.

*negociațiúne f. (fr. négociation). Acțiunea de a negocia. Afacere care se negociază: fericită negociațiune. – Și -ație și -iére.

negociație (înv.) (desp. -ci-a-ți-e) s. f., art. negociația (desp. -ți-a), g.-d. art. negociației; pl. negociații, art. negociațiile (desp. -ți-i-)

negociație (înv.) (-ci-a-ți-e) s. f., art. negociația (-ți-a), g.-d. art. negociației; pl. negociații, art. negociațiile (-ți-i-)

negociație s. f. (sil. -ci-a-ți-e), art. negociația (sil. -ți-a), g.-d. art. negociației; pl. negociații, art. negociațiile (sil. -ți-i-)

NEGOCIAȚIE s. v. negociere.

negociație s. v. NEGOCIERE.

NEGOCIAȚIE s. f. (Învechit) Negociere. Îndată după sosirea lor la Costantinopole vor deschide o negociație (tratarisire) cu ocîrmuirea turcească. ar (1829), 36¹/8. Voiește să intre în negoțiație (vorbire) de a da sfîrșit prietenește neînvoirilor. cr (1829), 181²/8. Perșii întrecuseră pe romani și cu negoțiațiile politicești, ca și cu regulile ostășești. căpățineanu, m. 208. Protocolul negoțiațiilor diplomatice ce s-au făcut în Londra. cr (1830), 50¹/24. A intrat în negoțiațiuni cu guvernul Statelor Unite. concordia (1857), 4¹/26. Negoțiațiile sale izbutiră a aduce trebile după dorința curților. negruzzi, s. ii, 148. Negoțiațiuni diplomatice cu Polonia. hasdeu, i. v. 170. Cronicarul de curte își urmărește patronul în numirile de boieri, în negociațiile cu tătarii. iorga, l. i, 480. – Pronunțat: -ci-a-. – pl.: negociații. – Și : negociațiune (costinescu, barcianu, șăineanu, d. u.), negoțiație, negoțiațiune s. f. – Din fr. négociation.