neguros, ~oasă a [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~oși, ~oase / E: negură + -os cf. lat. nebulosus] 1 Acoperit de negură (1) Si: cețos, pâclos (rar) neguratic, neguriu, (îdt) nebulos. 2 (Pex) Întunecat. 3 (Fig) Mohorât. 4 De culoare închisă. 5 (Fig; d. oameni și d. privirea lor) Trist. 6 (Fig) Neclar. 7 (Fig) Imprecis.

NEGUROS, -OASĂ, neguroși, -oase, adj. 1. Acoperit de negură; cețos, pîclos. În urmă zarea se stingea în întunericul munților neguroși. SADOVEANU, O. I 131. Rîzi cu hohot la privirea Neguroșilor Bucegi? COȘBUC, P. I 165. Pe țărmurile neguroase ale Nevei. NEGRUZZI, S. I 332. 2. Fig. Întunecat, întunecos, obscur. În fundul temniței celei mai neguroase. MACEDONSKI, O. IV 130. ◊ (Poetic) În durerile și furtunile negurosului nostru trecut, doina și cîntecul bătrînesc au fost izvoare de viață și energie. SADOVEANU, E. 17. Să văd chipul tău frumos, Stea din cerul neguros. TEODORESCU, P. P. 326. 3. Fig. Trist, posomorît, întunecat, încruntat. Sămănau și la înfățișare: sprîncenați, mustăcioși și neguroși. SADOVEANU, O. L. 160. Ochii-i erau neguroși, scăldați în lacrimi. VORNIC, P. 17. Ea cădea din brațele lui... ca o salcie neguroasă ce-și întindea crengile spre el. EMINESCU, N. 70. ◊ (Adverbial) Bătrînul oftă greu și privi neguros spre oștean. SADOVEANU, O. VII 104.

NEGUROS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre timp) Care se caracterizează prin negură; cețos. Dimineață ~oasă. 2) Care este învăluit în negură. Zare ~oasă. 3) (despre ochi, privire) Care vădește lipsă de luciditate; împăienjenit; tulbure; cețos. 4) și adverbial fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care este cuprins de tristețe; posomorât. /negură + suf. ~os

neguros a. 1. plin de negură; 2. fig. întunecat: duhuri neguroase BOL.

negurós, -oásă adj. (d. negură. V. nebulos). Plin de negură: deal neguros.

neguros adj. m., pl. neguroși; f. neguroasă, pl. neguroase

neguros adj. m., pl. neguroși; f. neguroasă, pl. neguroase

neguros adj. m., pl. neguroși; f. sg. neguroasă, pl. neguroase

NEGUROS adj. 1. v. cețos. 2. v. înnorat.

NEGUROS adj. v. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag.

NEGUROS adj. 1. cețos, încețoșat, înnegurat, nebulos, pîclos, (rar) neguratic, neguriu. (Vreme ~.) 2. închis, înnegurat, înnorat, întunecat, întunecos, mohorît, noros, pîclos, plumbuit, plumburiu, posomorît, urît, (înv.) ponegrit. (Cer ~.)

neguros adj. v. CONFUZ. DIFUZ. ECHIVOC. HAOTIC. IMPRECIS. INDEFINIT. ÎNCÎLCIT. ÎNCURCAT. NECLAR. NEDEFINIT. NEDESLUȘIT. NEÎNȚELES. NELĂMURIT. NEPRECIS. OBSCUR. TULBURE. VAG.

NEGUROS, -OĂSĂ adj. 1. Acoperit, învăluit de negură (1), cu negură, cețos, pîclos, (rar) neguratic, neguriu, (în dicționarele din trecut) nebulos (3); p. ext. întunecat, mohorît (2), posomorit, obscur; de culoare închisă. Pămînt întunecos și neguros. biblia (1688), ap. tdrg. Iarna foarte friguroasă și neguroasă. calendariu (1814), 68/4, cf. lb. Marea neguroasă, heliade, o. i, 338, cf. asachi, s. l. i, 132. Pe țermurile neguroase ale Nevei. negruzzi, s. i, 332, cf. pontbriant, d. Sub cerul neguros al Parisului. alecsandri, s. 154. Ochii săi, învăluiți în niște gene lungi și neguroase, i se înecară în lacrimi. bolintineanu, o. 369, cf. lm. Visul amăgitoarei Loreley, de pe țărmurile neguroase ale Rinului, odobescu, s. iii, 112. Cei întîi fulgi de zăpadă înecînd cu puful lor de argint aerul neguros și rece al munților. eminescu, g. p. 109. Voi avea plăcerea să mai stau de vorbă cu d-ta la un pahar, într-o noapte neguroasă. caragiale, o. vii, 172. Transportați-l pe tărîmul artei, de sub cerul neguros al patriei sale, sub cerul albastru și plin de soare al picturii italiene. MACEDONSKI, O. IV, 72, cf. DDRF. Rîzi cu hohot la privirea neguroșilor Bucegi? coșbuc, p. i, 165, cf. alexi, w. În urmă zarea se stingea în întunericul munților neguroși. sadoveanu, o. i, 280. Noaptea neagră și neguroasă se întinse pretutindeni. id. ib. ii, 60. Într-o Sară neguroasă Care vîră frică-n oase Mergeam în negustorie într-o pădure pustie. marian, sa. 201, cf. alr ii/i mn 116, 3 783/848. ◊ Fig. În durerile și furtunile negurosului nostru trecut, doina și cîntecul bătrînesc au fost izvoare de viață și energie. sadoveanu, e. 17. 2. Fig. (Despre oameni și despre ochii, privirea etc. lor) Mohorît (3), posomorit, trist, (în dicționarele din trecut) nebulos (3). Niciodată n-a văzut ochi mai neguroși și mai plini de amurg de toamnă, decît ochii lui Eminescu. sadoveanu, e. 135. La acestea se gîndea cu amar Stroe Vardaru... privind neguros la ropotul ploii. c. petrescu, a. r. 54. Ochii-i erau neguroși, scăldați în lacrimi. vornic, p. 17. 3. Fig. Neclar, imprecis, confuz, nebulos (4). Orice progres începe printr-o stare neguroasă și plină de nedomiriri. ghica, s. xxii. Idealul iubirei este nehotărit, neguros. gherea, st. cr. i, 166. Susține cu puternice argumente că atunci joacă mai bine cînd mintea îi e cam neguroasă. i. negruzzi, s. i, 230, cf. petică, o. 312. Orice om cu mintea limpede nu poate amesteca visuri neguroase și atitudini lirice acolo unde operează cifrele. sadoveanu, o. xii, 528. – pl.: neguroși, -oase. – Negură + suf. -os. cf. lat. nebulosus.