9 definiții pentru neizbutit
Explicative DEX
NEIZBUTIT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Pref. ne- + izbutit.
neizbutit, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + izbutit] Nereușit (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEIZBUTIT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Ne- + izbutit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
neizbutít, -ă adj. Nereușit, ratat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
neizbutit adj. m., pl. neizbutiți; f. neizbutită, pl. neizbutite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
neizbutit adj. m., pl. neizbutiți; f. neizbutită, pl. neizbutite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
neizbutit adj. m., pl. neizbutiți; f. sg. neizbutită, pl. neizbutite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
NEIZBUTIT adj. 1. v. nereușit. 2. v. eșuat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEIZBUTIT adj. 1. necorespunzător, nerealizat, nereușit, nesatisfăcător, prost, slab, (fig.) stîngaci. (O regie ~.) 2. eșuat, nereușit, ratat. (O acțiune ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: neizbutit
neizbutit adjectiv
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
neizbutit, neizbutităadjectiv
etimologie:
- ne- + izbutit. DEX '09