5 definiții pentru nemurele
Explicative DEX
nemurele snp [At: SEVASTOS, C. 36 / E: neamuri (pll neam) + -el] (Mol) Rude.
NEMURELE s. n. pl. (Popular) Diminutiv al lui neam2; rudă. Să audă nemurelele de acasă. ȘEZ. XVIII 175. Sărmanele nemurele, Unde-s eu și unde-s ele? SEVASTOS, C. 36.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEMURELE s. n. pl. (Pop.) Diminutiv al lui neam2.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
nemurele s.n. pl. (reg.) neamuri.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NEMURELE s. n. pl. (În nordul Mold.) Diminutiv al lui neamuri. v. neam (I 2). Frunză verde trei smicele, Sarmanele nemurele, Unde-s eu și unde-s ele! sevastos, c. 36. Care de care-l striga...: „Aoleu, neicuțule, finuțule”, ș-așa mai departe cu nemurelele. id., ap. tdrg. Foicică trei smicele, De dorul de nemurele, M[i] s-a umplut trupul de jele Și inima de durere! pamfile, c. ț. 216. Roagă-te la clopotari, Ca să tragă clopotele. Să răsune văile, Să răsune și valea noastră, Să audă nemurelele de-acasă. șez. xviii, 175. – Neamuri (pl. lui neam) + suf. -el.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Nistor Raluca
- acțiuni
substantiv neutru (N90) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
nemurele, nemurelesubstantiv neutru
-
- Să audă nemurelele de acasă. ȘEZ. XVIII 175. DLRLC
- Sărmanele nemurele, Unde-s eu și unde-s ele? SEVASTOS, C. 36. DLRLC
-