NEMURITOR, -OARE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

nemuritor, ~oare [At: (a. 1650) GCR I, 146/38 / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + muritor] 1 a Care nu cunoaște moarte Si: etern, veșnic, (îvr) nemuricios, (înv; nob) nemortac. 2 sm (Mtp) Ființă care trăiește veșnic. 3 sm (Spc) Zeu. 4 sm (Spc) Dumnezeu. 5 a Care este menit să reziste timpului. 6 a Care este menit să trăiască veșnic în amintirea oamenilor Si: etern, nepieritor (2), veșnic, (înv) nemort (2). 7 a Care este destinat gloriei, celebrității eterne Si: etern, nepieritor (2), veșnic, (înv) nemort (3). 8 sf (Bot) Imortelă (Helychrysum bracteatum). 9 sf (Bot) Imortelă (Xeranthemum annum).

NEMURITOR, -OARE, nemuritori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (În unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Ne- + muritor.

NEMURITOR, -OARE, nemuritori, -oare, adj. (În concepțiile religioase, în basme) Care nu moare niciodată. V. etern. Dar cum ai vrea să mă cobor? Au nu-nțelegi tu oare Cum că eu sînt nemuritor Și tu ești muritoare? EMINESCU, O. I 172. ♦ Fig. Care rămîne veșnic în amintirea oamenilor, care se bucură de o glorie eternă; nepieritor, etern. Nemuritor e și Petroniu Care-a descris cu-atîta vervă banchetul lui Trimalcion. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 80. Virgil a imitat pe Omer, Dante pe Virgil... și cu toate acestea sînt nemuritori! BOLINTINEANU, O. 358.

NEMURITOR ~oare (~ori, ~oare) (negativ de la muritor) Care trăiește veșnic în amintire. /ne- + muritor

nemuritor a. 1. nesupus morții: sufletul e nemuritor; 2. neperitor: nume nemuritor. ║ m. pl. divinitățile păgânismului.

nemuritór, -oáre adj. Care nu maĭ moarte, imortal, etern.

nemuritor adj. m., s. m., pl. nemuritori; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoare

nemuritor adj. m., s. m., pl. nemuritori; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoare

nemuritor adj. m., s. m., pl. nemuritori; f. sg. și pl. nemuritoare, g.-d. sg. art. nemuritoarei

NEMURITOR adj. v. veșnic.

NEMURITOR adj. etern, nepieritor, nesfîrșit, neuitat, perpetuu, veșnic, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.)

Nemuritor ≠ trecător, pieritor, muritor

Nemuritor și rece – ultimul vers din Luceafărul de Eminescu. A ajuns o expresie pentru tot ce este și rămîne etern. Mai rar și mai forțat e folosit spre a satiriza pe un nepăsător. LIT.

NEMURITOR, -OARE adj., s. f. 1. adj. Negativ al lui muritor; (învechit, rar) nemuricios, (învechit, neobișnuit) nemortac. cf. fn 51, gcr i, 257/24, 344/2, ii, 147/21, ist. am. 86r /3, MOLNAR, RET. 24/18, MARCOVICI, c. 14/22, 16/23, 21/21, drăghici, r. 37/27, eminescu, o. i, 172, 181, cerna, p. 27, 51. ♦ (Substantivat) Ființă nesupusă morții, care trăiește veșnic; spec. zeu, dumnezeu. Lăcașurile morților... să se descopere în ochii muritorilor și nemuritorilor. heliade, o. ii, 32. Lăcașuri cerești unde nemuritori gustă plăceri nemărginite. marcovici, c. 16/26. Nemuritorii toți, din cer Cînd au fugit, Subt nume de pisici în lume au trăit. alexandrescu, o. i, 211. Verdi împrumută note de privighetori Ca să zboare, dus de ele, pîn’ la cei nemuritori. macedonski, o. i, 87. 2. adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor (2), (învechit) nemort. v. veșnic, etern. Nemuritoriu nume pre lume șie zideaște. prav. iv. Cu multă nevoință să-ș agonisască nemuritoriu nume (a. 1650). gcr i, 146/38, cf. 348/18, 362/30. Lucrînd... lucru minunat și nemuritoriu (a. 1750-1780). id. ib. ii, 84/37. Înalta și nemuritoarea poemă. marcovici, c. 4/19. Al său nume va rămînea nemuritor. ar (1839), 44¹/7, cf. (1834), 73¹/27. Dar numele îți va rămînea nemuritor. negruzzi, s. i, 209. Virgil a imitat pe Omer, Dante pe Virgil, și alții pe acesta; și cu toate acestea sînt nemuritori! BOLINTINEANU, o. 358. Dante... descrie în versuri nemuritoare cum spiritele nenorocite sînt purtate fără repaos. odobescu, s. iii, 30. Este dar alt element mai însemnat care face o scriere nemuritoare. gherea, st. cr. i, 248. Părintele istoriei, nemuritorul Herodot. xenopol, I. R. i, 23. Faimosul și nemuritorul Antim Ivireanul, unul din cei mai mari tipografi de la sfîrșitul secolului XVIII. f (1897), 223, cf. (1903), 2, 15, 62, (1906), 33. Nemuritor e și Petroniu Care-a descris cu-atîta vervă banchetul. anghel-iosif, c. m. ii, 80. A scris opere nemuritoare, pe care noi le răspîndim cu plăcere. sadoveanu, o. ix, 213. 3. s. f. (Bot.) Imortelă (Helychrysum bracteatum și Xeranthemum annuum). Plevița... este o nemuritoare. șez. xv, 106. Se mișca vioi cercetînd fotografii, cununițe de nemuritoare. sadoveanu, p. m. 66. – pl.: nemuritori, -oare. – pref. ne- + muritor.