nepristan av [At: (a. 1688) IORGA, S. D. XV₂, 5 / V: nap~, năp~, ~res~ / E: slv нєпрѣстаньно] 1 (Îrg) Continuu. 2 (Îrg) Mereu. 3 (Mun; d. oameni) Mereu prezent undeva și cu ochii cercetători. 4 (Îrg) Imediat. 5 (Îrg) În mod necesar.

nepristán adv. (vsl. neprĭestanĭno). Vechĭ. Continuŭ, permanent. Azĭ. Munt. Rar. Imediat: să vie nepristan! – Și nepre-, napristan.

napristan av^[1] vz nepristan corectat(ă)

năpristan av vz nepristan

neprestan av vz nepristan

napristán V. nepristan.

neprestán V. nepristan.

nepristan (înv., reg.) (desp. ne-pris-) adv.

nepristan (înv., reg.) (ne-pris-) adv.

nepristan adv. (sil. -pris-)

nepristan adv. – 1. Continuu fără încetare. – 2. Îndată, imediat. – Var. napristan. Sl. neprĕstanĭno (Tiktin).

NEPRISTAN adv. v. continuu, curând, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, încontinuu, îndată, întruna, mereu, morțiș, musai, neapărat, necontenit, necurmat, negreșit, neîncetat, neîntârziat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, numaidecât, obligatoriu, permanent, pururi, rapid, repede, veșnic.

nepristan adv. v. CONTINUU. CURÎND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNCONTINUU. ÎNDATĂ. ÎNTRUNA. MEREU. MORȚIȘ. MUSAI. NEAPĂRAT. NECONTENIT. NECURMAT. NEGREȘIT. NEÎNCETAT. NEÎNTÎRZIAT. NEÎNTRERUPT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. NUMAIDECÎT. OBLIGATORIU. PERMANENT. PURURI. RAPID. REPEDE. VEȘNIC.