12 definiții pentru nepărtinitor
din care- explicative DEX (6)
 - ortografice DOOM (3)
 - sinonime (2)
 - antonime (1)
 
Explicative DEX
NEPĂRTINITOR, -OARE, nepărtinitori, -oare, adj. Imparțial, drept, obiectiv. – Pref. ne- + părtinitor.
nepărtinitor, ~oare sf [At: DEX / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + părtinitor] Imparțial.
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
NEPĂRTINITOR, -OARE, nepărtinitori, -oare, adj. (Pop.) Imparțial, drept, obiectiv. – Ne- + părtinitor.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
NEPĂRTINITOR, -OARE, nepărtinitori, -oare, adj. Care nu e părtinitor; imparțial, drept; obiectiv. Se zice mult bine de administrația sa... El lovea abuzurile; era nepărtinitor, integru. BOLINTINEANU, O. 254. Oricît aș voi să fiu de nepărtinitor, suvenirea ei ar sili imaginația mea să galopeze fără voie. NEGRUZZI, S. I 38.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
nepărtinitor a. lipsit de părtinire, imparțial.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
nepărtinitór, -oáre adj. Imparțial. Adv. Fără părtinire.
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
nepărtinitor adj. m., pl. nepărtinitori; f. sg. și pl. nepărtinitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
nepărtinitor adj. m., pl. nepărtinitori; f. sg. și pl. nepărtinitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
nepărtinitor adj. m., pl. nepărtinitori; f. sg. și pl. nepărtinitoare
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Sinonime
NEPĂRTINITOR adj. v. drept.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
NEPĂRTINITOR adj. drept, imparțial, neparțial, obiectiv, (înv.) nefățărit. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Antonime
Nepărtinitor ≠ parțial
- sursa: Antonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
|    adjectiv (A66)    Surse flexiune: DOR    |  masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
  nepărtinitor, nepărtinitoareadjectiv  
 -   
-  Se zice mult bine de administrația sa... El lovea abuzurile; era nepărtinitor, integru. BOLINTINEANU, O. 254. DLRLC
 -  Oricît aș voi să fiu de nepărtinitor, suvenirea ei ar sili imaginația mea să galopeze fără voie. NEGRUZZI, S. I 38. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  ne- + părtinitor. DEX '09
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.