NERUȘINAT, -Ă, nerușinați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este lipsit de rușine, de bună-cuviință; obraznic, impertinent, neobrăzat; p. ext. imoral, depravat, stricat. – Pref. ne- + rușinat.

nerușinat, ~ă [At: CORESI, L. 515/16 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + rușinat] 1 a (Îvr) Care nu s-a făcut de rușine. 2 a (Îvr) Care nu trebuie să se rușineze. 3 a (Îvr) Demn. 4-5 smf, a (Om) lipsit de rușine, de bună-cuviință Si: impertinent, insolent, neobrăzat (1-2), obraznic, (înv) nerușinos (2-3). 6-7 smf, a (Om) imoral. 8 a Care denotă nerușinare (1).

NERUȘINAT, -Ă, nerușinați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este lipsit de rușine, de bună-cuviință; obraznic, impertinent, neobrăzat; p. ext. imoral, depravat, stricat. – Ne- + rușinat.

NERUȘINAT, -Ă, nerușinați, -te, adj. Care este lipsit de rușine, impudic; obraznic, impertinent. Minciuni, minciuni. Gaiță nerușinată!... Nu o credeți. ALECSANDRI, T. I 417. Cunoști tu cine sîntem, și ți se cade ție, Lichea nerușinată, astfel să ne vorbești? ALEXANDRESCU, M. 322. ◊ (Substantivat) Să nu te mai arăți în ochii mei, nerușinato! ALECSANDRI, T. I 362.

NERUȘINAT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la rușinat) 1) Care nu are rușine; impudic; indecent. 2) Care nesocotește buna-cuviință; obraznic; impertinent; insolent. /ne- + rușinat

nerușinat a. care n’are rușine.

nerușinát, -ă adj. Lipsit de rușine.

!nerușinat adj. m., s. m., pl. nerușinați; adj. f., s. f. nerușinată, pl. nerușinate

nerușinat adj. m., pl. nerușinați; f. nerușinată, pl. nerușinate

nerușinat adj. m., pl. nerușinați; f. sg. nerușinată, pl. nerușinate

NERUȘINAT adj. 1. v. obraznic. 2. v. corupt. 3. v. obscen.

NERUȘINAT adj. 1. arogant, impertinent, insolent, irevențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrînat, (pop. și fam.) țîfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Om ~.) 2. corupt, decăzut, depravat, desfrînat, destrăbălat, dezmățat, imoral, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deșănțat, (pop. și fam.) parșiv, (pop.) deșucheat, (înv. și reg.) rușinat, (reg.) șucheat, teșmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Duce o viață ~.) 3. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, trivial, vulgar, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scîrnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbălat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă ~.)

Nerușinat ≠ pudic