nerușinos, ~oasă a [At: CORESI, EV. 547 / Pl: ~oși, ~oase / E: ne- + rușinos] 1 a (D. oameni) Care nu se rușinează. 2-4 smf, a (Înv) Nerușinat (4-5, 8).

NERUȘINOS adj. v. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș.

nerușinos adj. v. AROGANT. IMPERTINENT. INSOLENT. IREVERENȚIOS. ÎNDRĂZNEȚ. NECUVIINCIOS. NEOBRĂZAT. NERESPECTUOS. NERUȘINAT. OBRAZNIC. SEMEȚ. SFIDĂTOR. SFRUNTAT. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ.

NERUȘINOS, -OASĂ adj. Negativ al lui rușinos; (învechit) nerușinat (2). Că așa sînt muierile ceale curvele, mai vîrtos de toți nerușinoase și fără de greață și necuvioase. coresi, ev. 547. Depărtăm de la noi acea purtare nerușinoasă și acele patimi turburătoare care să nasc numai din uitarea datoriilor noastre. marcovici, d. 30/13. ◊ (Substantivat) Să aibă omul rușine cînd face rău, iar nu bine. Și către nerușinoși a zice: Parcă mi-e rușine mie, Că nu ți-e rușine ție. pann, p. v. iii, 32/9. – Pl.: nerușinoși, -oase. – Pref. ne- + rușinos.