NERĂBDARE s. f. Lipsă de răbdare; impaciență; starea celui nerăbdător; neastâmpăr (provocat de așteptare), încordare, înfrigurare; dorință arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina ceva. ◊ Loc. adv. Cu nerăbdare = în mod nerăbdător; cu înfrigurare. ◊ Enervare, iritare; nervozitate. – Pref. ne- + răbdare.

nerăbdare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~dări / E: ne- + răbdare] 1 Lipsă de răbdare. 2 Stare a celui nerăbdător Si: încordare, înfrigurare, tensiune. 3 Neastâmpăr provocat de așteptare Si: nervozitate (3), (rar) neastâmpărare. 4 Dorință arzătoare de a întreprinde ceva. 5 Grabă de a începe sau de a termina repede ceva Si: (înv) nesuferință (1). 6-7 (Îljv) Cu (sau, înv, în) ~ (În mod) nerăbdător. 8-9 (Îal) (În mod) tensionat. 10 Enervare. 11 (Îvr) Imposibilitate de a suporta suferința.

NERĂBDARE s. f. Lipsă de răbdare; impaciență; starea celui nerăbdător; neastâmpăr (provocat de așteptare), încordare, înfrigurare; dorință arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina ceva. ◊ Loc. adv. Cu nerăbdare = în mod nerăbdător; cu înfrigurare. ♦ Enervare, iritare; nervozitate. – Ne- + răbdare.

NERĂBDARE s. f. Lipsă de răbdare, impaciență, dorință arzătoare de a face ceva; p. ext. încordare, neliniște, iritare, nervozitate. Biruindu-l nerăbdarea, intră înlăuntru. ISPIRESCU, L. 112. Mă asculta cu o nerăbdare ce se vedea în neastîmpărul său. NEGRUZZI, S. I 255. ◊ Loc. adj. și adv. Cu nerăbdare = nerăbdător. Așteptau cu nerăbdare să le vie vestea că spicul a-ngălbenit. SLAVICI, O. I 214. Se așezară la umbra unui stejar, unde așteptau cu nerăbdare timpul prînzului. BOLINTINEANU, O. 329. Fugim?... Zmeul a intrat în casă, sînt cu nerăbdare să ies din turn. ALECSANDRI, T. I 449.

NERĂBDARE f. (negativ de la răbdare) 1): Cu ~ în mod nerăbdător. 2) Stare de nervozitate, de agitație. /ne- + răbdare

nerăbdare f. 1. lipsă de răbdare, neliniște morală; 2. iritațiune nervoasă.

nerăbdáre f. Lipsă de răbdare, impaciență.

nerăbdare s. f., g.-d. art. nerăbdării

nerăbdare s. f., g.-d. art. nerăbdării

nerăbdare s. f., g.-d. art. nerăbdării

NERĂBDARE s. 1. neastâmpăr, nervozitate, (livr.) impaciență. (Nu-și poate stăpâni ~.) 2. v. înfrigurare.

NERĂBDARE s. 1. neastîmpăr, nervozitate, (livr.) impaciență. (Nu-și poate stăpîni ~.) 2. agitație, febrilitate, încordare, înfrigurare, neastîmpăr, neliniște, tensiune. (~ plecării la drum.)

NERĂBDARE s. f. Negativ al lui răbdare; lipsă de răbdare; starea celui nerăbdător; neastîmpăr (provocat de așteptare), încordare, înfrigurare; dorință arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina (repede) ceva. cf. budai-deleanu, lex. Aleargă cu mare nerăbdare întru întîmpinarea lui. beldiman, n. p. ii, 204, cf. lb. Au hotărît să-i scoată din asămine nerăbdare. drăghici, r. 107/15. Cu ce nerăbdare așteptam să-și puie plăcintarul jos tablaua din cap. negruzzi, s. i, 285, cf. 239. Nu poți crede cu ce nerăbdare aștept să fiu logodită. alecsandri, t. i, 210. Cînd copoii vestesc apropierea vînatului, nerăbdarea îl face [pe vînător] să tresară mai mult decît frigul. odobescu, s. iii, 42. Biruindu-l nerăbdarea, intră înlăuntru. ispirescu, l. 112. Ochii lui s-aprindeau de-o nerăbdare, de-o neliniște care-i iuțea într-un mod dureros bătăile inimii. vlahuță, o. a. iii, 82. Așteaptă deci cu cea mai mare nerăbdare să sosească ziua celor 40 de sfinți. MARIAN, S. R. II, 147, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Trenul singur Ne poartă nerăbdarea mută. minulescu, v. 76. Toți tremură, cred, de nerăbdare, cu mîna pe armă. camil petrescu, u. n. 319. Așteptau să se-mpărțească Avuția părintească. Întristați, binențeles, Nerăbdarea le da ghes. arghezi, c. o. 120. Numai neastîmpăr, nerăbdare și dogoare de rug, el trebuie să fi trăit zile de zeci de ori mai lungi decît realitatea. id. t. c. 64. Așteaptă cu multă nerăbdare fiecare sîmbătă. v. rom. februarie 1954, 118. Zilele începură să treacă greu și nerăbdarea ne măcina inimile. contemp. 1954, nr. 379, 4/2. Răsuna un strigăt subțire, gîtuit de bucurie, de neliniște și nerăbdare. t. popovici, se. 68. (Glumeț) Îmi voi permite să mă duc, deoarece păstrăvii mă așteaptă cu mare nerăbdare. sadoveanu, o. xiv, 547. ◊ loc. adj. și adv. Cu (sau, învechit, în) nerăbdare = (în mod) nerăbdător. Toată țara așteaptă cu nerăbdare punerea în lucrare a înaltelor, bunelor și patrioticelor sale cugetări. heliade, o. ii, 63. Toți așteaptă cu nerăbdare venirea acestei însămnate persoane. ar (1831), 80¹/13. O mare parte... așteaptă cu nerăbdare alegerea ce va face crăiasa. ib. (1838), 234²/16. Și ce comedii face? întrebă Păturică cu nerăbdare. filimon, o. i, 129. Privesc în nerăbdare... Dorind, pîndind semnalul războiului, alecsandri, poezii, 221. Fugim?... Zmeul a intrat în casă, sînt cu nerăbdare să ies din turn. id. t. i, 449. Damele... se așezară la umbra unui stejar, unde așteptau cu nerăbdare timpul prînzului. bolintineanu, o. 329. Nepotul împăratului Verde ne-a fi așteptînd cu nerăbdare. creangă, p. 262. Așteptau cu nerăbdare să le vie vestea că spicul a-ngălbenit. slavici, o. i, 214. Toți așteptau cu nerăbdare să scape cu orice preț din acest adăpost părintesc. c. petrescu, c. v. 87. Otilia îi dădea din cînd în cînd mici însărcinări... pe care începuse a le aștepta cu nerăbdare. călinescu, e. o. i, 77. Aștepta cu nerăbdare întoarcerea lui. v. rom. ianuarie 1955, 82, cf. 243. Întorcea capul din cînd în cînd, privind întrebător, poate cu nerăbdare, poate neliniștit, la fiecare om din echipaj. tudoran, p. 437. ♦ Enervare, iritare. Mă asculta cu o nerăbdare ce se vedea în neastîmpărul său, pînă ce sărind de pe scaun: iartă-mă, domnul meu, strigă. negruzzi, s. i, 255. În fiecare creț al feței lui Cristescu se putea citi deslușit și nemulțumire, și nedumerire, și nerăbdare, v. rom. martie 1954,11. ♦ (Învechit, rar) Neputință de a suporta suferința. Lacrimi, vaiete, suspinuri, cînd și cînd cîte-o suflare... Pînă cînd, din nerăbdare, Ikanok... căzînd la a ei picioare... i-au zis... conachi, p. 85. – pref. ne- + răbdare.