NERĂBDĂTOR, -OARE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare; impacient; p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. – Pref. ne- + răbdător.

nerăbdător, ~oare a [At: NECULCE, L. 205 / V: (înv) ~riu / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + răbdător] 1 Care nu are răbdare. 2 Care nu știe să aștepte. 3 Care nu poate să se stăpânească. 4 (Pex) Nervos (12). 5 (Înv) Lipsit de îngăduință Si: intolerant. 6 Care este cuprins de nerăbdare. 7 Care așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva Si: neastâmpărat (15). 8 Care exprimă nerăbdare (1).

NERĂBDĂTOR, -OARE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare: impacient; p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. – Ne- + răbdător.

NERĂBDĂTOR, -OARE, nerăbdători, -oare, adj. Care nu are răbdare, fără răbdare, impacient; p. ext. încordat, agitat, neastîmpărat, nestăpînit. Să te prindă de departe Dorul meu nerăbdător. CAZIMIR, L. U. 47. Cucoana Marieta, nerăbdătoare, intră de-a dreptul în materie. HOGAȘ, DR. II 76. Soarele în urmă se lăsa încet, copacii parcă se lungeau, se întindeau în sus, ca niște brațe nerăbdătoare să-l apuce. VLAHUȚĂ, O. AL. II 70.

NERĂBDĂTOR ~oare (~ori, ~oare) (negativ de la răbdător) Care vădește nerăbdare; cuprins de nerăbdare. /ne- + răbdător

nerăbdător a. 1. care n’are răbdare, care dorește cu ardoare; 2. care nu poate suporta.

nerăbdătór, -oáre adj. Care n’are răbdare. Impacient, care dorește cu ardoare: nerăbdător de a vedea.

nerăbdătoriu, ~oare a vz nerăbdător

nerăbdător adj. m., pl. nerăbdători; f. sg. și pl. nerăbdătoare

nerăbdător adj. m., pl. nerăbdători; f. sg. și pl. nerăbdătoare

nerăbdător adj. m., pl. nerăbdători; f. sg. și pl. nerăbdătoare

NERĂBDĂTOR adj. 1. (livr.) impacient. (Om ~.) 2. doritor, dornic. (~ să plece.) 3. încordat, înfrigurat. (Ea aștepta ~oare.)

NERĂBDĂTOR adj. 1. (livr.) impacient. (Om ~.) 2. doritor, dornic. (~ să plece.) 3. încordat, înfrigurat. (Ea aștepta ~.)

NERĂBDĂTOR, -OĂRE adj. Negativ al lui răbdător. 1. Care este lipsit de răbdare, care nu știe să rabde, să aștepte, să se stăpînească; p. ext. nervos (3), iritabil; (învechit) lipsit de îngăduință, intolerant. Era atunce nirăbdătoriu și mînios. neculce, l. 205, cf. budai-deleanu, lex. Coribut, nerăbdătoriu, începu el întăi lupta resbelului pre care-l ațîțase. asachi, s. l. ii, 9. Nu fi așa de nerăbdător! De unde știi că nu s-or schimba lucrurile în bine și pentru d-ta! creangă, p. 235. Fetele, nerăbdătoare, voiră a ști ce zicea în cartea aceea. ispirescu, l. 50. Nuntașii... au început să încure, printre norodul ce se strivea cuprins de spaimă, caii nerăbdători. galaction, o. 73. Fugarii băteau nerăbdători din copite. sadoveanu, o. i, 155. Se urcă în gafirioleta la care armăsarii albi, nerăbdători, își umpluseră zăbalele de spumă. camil petrescu, o. ii, 108. Devenise nervos, nerăbdător, la gîndul că ar putea să intre în cine știe ce complicații. id. ib. 309. Scoase cei doi cai lucioși, țesălați și nerăbdători. t. popovici, se. 120. 2. (De obicei urmat de determinări) Care este cuprins de nerăbdare, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva; neastîmpărat (3). Ah, sînt prea nerăbdătoare Să-l văd că s-a înturnat. negruzzi, s. ii, 76. Îi spunea cîte de nerăbdătoare să vază... pe soțul ei. caragiale, o. ii, 290, cf. 291. Copacii parcă se lungeau, se întindeau în sus, ca niște brațe nerăbdătoare să-l apuce. vlahuță, o. a. iii, 70. Stă sub un cer de gheață pîndind nerăbdător Să treacă-o căprioară. ollănescu, h. o. 26. Copiii nerăbdători așteaptă în odaia din dreapta semnalul cînd vor putea intra. brătescu-voinești, î. 15. Era nerăbdător să afle ceva despre tatăl său și despre Amara. rebreanu, r. ii, 223. Înțeleg că ești nerăbdător să pornești într-acolo. c. petrescu, c. v. 352, cf. 266. Oamenii se pregăteau voioși și nerăbdători să se întoarcă la ceea ce lăsaseră acasă înainte de război. t. popovici, se. 97. La marginea miriștii, Nerăbdători așteaptă tractoriștii. labiș, p. 64. Argintarul, nerăbdător să vază ce minune o mai face..., îi zise: sări măciucă. pop., ap. gcr ii, 356. ◊ Fig. Dac-aș ști că vii, Te-aș pîndi din foișor, Peste străzile deșarte, Să te prindă de departe Dorul meu nerăbdător. cazimir, l. u. 47. Deschide colivia, fă să zboare Cîntecele mele nerăbdătoare. isanos, ț. l. 52. ♦ Care exprimă nerăbdare. Se auzeau bătăi nerăbdătoare cu bastonul în pavaj. c. petrescu, î. i, 12. – Pl.: nerăbdători, -oare. – Și: (învechit) nerăbdătoriu, -oare adj. – Pref. ne- + răbdător.