NESFÂRȘIT¹ s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit. ♦ Eternitate, veșnicie. – Pref. ne- + sfârșit.

nesfârșit¹ sn [At: CONTA., O. C. 145 / Pl: ~uri / E: ne- + sfârșit¹] 1-2 Ceea ce (nu are sau) pare că nu are limită în spațiu sau în timp. 3-4 (Îljv) La ~ (Care are loc) fară întrerupere Si: continuu, întruna, necontenit.

nesfârșit², ~ă [At: CORESI, EV. 20 / V: (înv) nesvăr~ / Pl: (1-8) ~iți, ~e, (10-11) ~uri / E: ne- + sfârșit] 1 a Care nu are limite în timp și spațiu Si: infinit, interminabil (înv) nesăvârșit (3). 2 a Care nu încetează Si: continuu, permanent. 3 a Care nu se consumă Si: interminabil. 4 a Etern. 5 a (Cu valoare de superlativ) Foarte mare. 6 a (Cu valoare de superlativ) Foarte întins. 7 a (Cu valoare de superlativ) Foarte numeros. 8 a (Cu valoare de superlativ) Foarte intens. 9 av (Udp „de”, exprimă ideea de superlativ absolut) Extrem de... 10 sn Întindere nelimitată în spațiu Si: infinit, nemărginire. 11 sn Întindere nelimitată în timp Si: eternitate, veșnicie.

NESFÂRȘIT¹, nesfârșituri, s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit, ◊ Eternitate, veșnicie. – Ne- + sfârșit.

NESFÂRȘIT² ~uri n. 1) Întindere fără margini; spațiu nemărginit. 2) Durată nelimitată de timp; existență infinită; veșnicie; eternitate. /ne- + sfârșit

nesfârșit a. și adv. fără sfârșit. ║ n. infinit.

NESFÎRȘIT¹, nesfîrșituri, s. n. Ceea ce nu are limită în spațiu; nemărginire, infinit. Părea o lume din basme, împietrită de vrăjitori, și-n tăcere, nesfîrșiturile parcă așteptau cuvîntul mîntuirii. SADOVEANU, O. I 162. ◊ Loc. adv. La nesfîrșit = într-una, necontenit. Ar fi voit să meargă mereu, la nesfîrșit, un drum fără liman. BART, E. 46.

nesfârșit² (desp. nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în: la ~)

!nesfârșit² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfârșit s. n. (sil. mf. -sfâr-), pl. nesfârșituri

NESFÂRȘIT s. v. nemărginire.

NESFÎRȘIT s. enormitate, imensitate, infinit, necuprins, nemărginire, nemărginit, nesfîrșire, vastitate. (~ cîmpiei.)