7 definiții pentru nestrămutare

Explicative DEX

nestrămutare sf [At: ANTIM, P. XVI / Pl: ~tări / E: ne- + strămutare] (Asr) 1 Calitate a unui lucru de a rămâne neschimbat, definitiv. 2 (Pex) Durabilitate. 3 (Pex) Fermitate. 4 (Pex) Dârzenie. 5 (Îlav) Cu ~ În mod hotărât Si: ferm.

nestrămutare f. starea celui nestrămutat.

nestrămutáre f. Stare de a fi nestrămutat.

Sinonime

NESTRĂMUTARE s. v. hotărâre.

NESTRĂMUTARE s. v. durabilitate, rezistență, soliditate, tărie, trăinicie.

NESTRĂMUTARE s. dîrzenie, fermitate, hotărîre, intransigență, neclintire, neînduplecare, neșovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. (~ cuiva.)

nestrămutare s. v. DURABILITATE. REZISTENȚĂ. SOLIDITATE. TĂRIE. TRĂINICIE.

Intrare: nestrămutare
nestrămutare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nestrămutare
  • nestrămutarea
plural
  • nestrămutări
  • nestrămutările
genitiv-dativ singular
  • nestrămutări
  • nestrămutării
plural
  • nestrămutări
  • nestrămutărilor
vocativ singular
plural