opțiuni
  • info

16 definiții pentru nesăbuit

din care

Explicative DEX

NESĂBUIT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.

NESĂBUIT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.

nesăbuit2, ~ă a [At: H IV, 54 / Pl: ~iți, ~e l V: ~sibuit / E: ne- + săbuit] (Reg) 1 Lipsit de finețe, de delicatețe în trăsături, în alcătuire. 2 (Pex) Grosolan. corectat(ă)

nesăbuit1, ~ă [At: (a. 1824) URICARIUL, V, 186/23 / V: (reg) ~băduit / Pl: ~iți, ~e / E: cf mg szabadni] 1-2 smf, a (Om) lipsit de judecată în acțiuni Si: imprudent, nechibzuit, necugetat, nesocotit. 3 a (D. acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care denotă lipsă de judecată. 4 a (Pex) Lipsit de sens Si: absurd. 5 a (Pex) Cu totul exagerat Si: deplasat. corectat(ă)

NESĂBUIT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. Nechibzuit, nesocotit; irațional, nebun, nebunesc. De obicei nu prea eram grijuliu... dovadă escapada mea nesăbuită de la Nada Florilor. SADOVEANU, N. F. 123. Un trai nesăbuit și sec. VLAHUȚĂ, P. 53. ◊ (Substantivat) Cel ce însă umblă mereu cercînd este un nesăbuit, căruia trebuie să-i lipsească vreo doagă. ISPIRESCU, L. 247.

NESĂBUIT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de chibzuință; nesocotit; nechibzuit. Faptă ~tă. /cf. ung. szabadni

nesăbuit a. nesocotit, nebun: glume, plăceri nesăbuite. [Origină necunoscută]. ║ m. nebun: un nesăbuit căruia trebuie să-i lipsească vr’o doagă ISP.

nesăbăduit, ~ă a vz nesăbuit1 corectat(ă)

nesibuit, ~ă a vz nesăbuit2 corectat(ă)

nesăbăduít (est) și nesăbuít (vest), -ă adj. (ne-, nu și ung. szabad, slobod, permis, szabadni, a fi permis). Nesocotit, nebunesc: cheltuĭelĭ nesăbuite. Nebun smintit: om nesăbuit. Subst. Om nesăbuit. Adv. Cu nesăbuință.

Ortografice DOOM

nesăbuit adj. m., pl. nesăbuiți; f. nesăbuită, pl. nesăbuite

nesăbuit adj. m., pl. nesăbuiți; f. nesăbuită, pl. nesăbuite

nesăbuit adj. m., pl. nesăbuiți; f. sg. nesăbuită, pl. nesăbuite

Etimologice

nesăbuit (nesăbuită), adj. – Exagerat, disproporționat, nechibzuit. Origine necunoscută. Scriban indică var. nesăbăduit și mag. szabadni „a fi îngăduit”; ambele indicații sînt puțin sigure. Apare deja din sec. XVII. – Der. nesăbuire, s. f. (nechibzuință, lipsă de considerație); nesăbuință, s. f. (nechibzuință).

Sinonime

NESĂBUIT adj. 1. v. imprudent. 2. v. nebunesc.

NESĂBUIT adj. 1. imprudent, nechibzuit, necugetat, neprevăzător, nesocotit, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (Om ~.) 2. nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesocotit, prostesc, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (O faptă ~.)

Antonime

Nesăbuit ≠ socotit

Intrare: nesăbuit
nesăbuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesăbuit
  • nesăbuitul
  • nesăbuitu‑
  • nesăbuită
  • nesăbuita
plural
  • nesăbuiți
  • nesăbuiții
  • nesăbuite
  • nesăbuitele
genitiv-dativ singular
  • nesăbuit
  • nesăbuitului
  • nesăbuite
  • nesăbuitei
plural
  • nesăbuiți
  • nesăbuiților
  • nesăbuite
  • nesăbuitelor
vocativ singular — —
plural — —
nesăbăduit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nesibuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nesăbuit, nesăbuităadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: imprudent irațional nebun nechibzuit nesocotit antonime: socotit
    • format_quote (și) substantivat Cel ce însă umblă mereu cercînd este un nesăbuit, căruia trebuie să-i lipsească vreo doagă. ISPIRESCU, L. 247. DLRLC
    • 1.1. (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: nebun nebunesc
      • format_quote De obicei nu prea eram grijuliu... dovadă escapada mea nesăbuită de la Nada Florilor. SADOVEANU, N. F. 123. DLRLC
      • format_quote Un trai nesăbuit și sec. VLAHUȚĂ, P. 53. DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune Lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.